Milă creștină

stau pe culme crăcănat să am paralelogramul de stabilitate mărit în contra furtunii privesc valea e valea mea valea mea dragă jos susură izvorul legendelor ce-așteaptă să le trezesc din uitare și lunca de lozii și flori unde-am mîncat dulci-acrișoarele mure ale copilărie așteaptă și ea să scriu așteaptă făgetul cu trudă crescut și devastat de drujbele hoților și teișul fugarelor iubiri și pîlcul de stejari iubiri adînci unde mă refugiez din cînd în cînd să caut sub frunzarele făcute pămînt amintirile trufe și despre treimea ce-ajunge pînă la mine cu spini și bălării poate-am să scriu e o zi ca oricare alta înghit nodul hotărît s-o mestec blînd cu tot cu otrava din ea din spate aud cunoscuta tîrșire de pași mînia cleioasă iar mă cupride de data asta în creier ia foc într-o pălălaie de gînduri falxul urii scapără-n dorul de sînge ia-i gîtul ia-i gîtul să nu ucizi iubește-ti vrăjmașul ca pe tine însuți dihania e-n spatele meu o știu n-a fost așa mereu cîndva era om năpîrlind guri spurcate i-au crescut îmi strigă-n ureghi scote-ți mătărînga și pișă-te pe ea că-i de rahat mă-ntorc și mîna zvîcnește clește srtrîngînd clavicula cu fața schimonosită se uită uimită la mine scîncind credeam că ești un prost liniștit dă-mi drumul zvîrl spada și plin de milă creștină anulîndu-i existența îi mai dau o șansă de reabilitare îmbrîncindu-l zic cu năduf și speranță du-te-n ... secțiunea mă-ti e dimineață e-o nouă zi...