in vino veritas

mîzgîlită de un fraier genial dar cam căui în pragmatismul vieții cu superbe carioce de speranțe și de vis foaia vieții iscălită nu de el ci de alții și-ntărită cu botezul în Isus i se pare drept o operă de artă a unuia ce-n academii n-o s-ajungă niciodată singular boem și leneș mult prea mult să rupă mîța ca maimuța stă pe creanga lui de viață se dă uța fără griji fără complexe că perplexe gură cască dau cu bîta și sar gardul împroșcîndu-l cu ce neică mai contează gîdilici și el nimica spurcă-l vax e tot la fel i-a intrat la bibilică,că-i poet da-i vai de el se împrăștie în toate și empatic ca un bleg suferă de răul lumii și se bucură de fleacul unui ghimpe înflorit de exemplu n-am să le înșir pe toate nu-i tîmpit c-ar fi o scuză dar mofluză clipa-i pare o meduză diafană otrăvită și-o înghite precum cucuta Socrate dar nu moare parc-ar fi imun la toate mai ceva ca Rasputin stai puțin ho pune frîna gata ăsta-i vers de mîna stîngă ia și bea și...tacă-ți fleoarca