Ioan Postolache-Doljești

nota cea mică tot meritați mulțumirile mele
nu-i puțin atenția acordată
cu-atât mai mult mă bucur aflând de nota cea mare
mie asta multe îmi spune...

cu tot respectul mă-nclin... Ioan.

spus în cuvinte puține iată secretul
perenității poeziei
în goana de azi nebună a lumii.
supliment alimentar ecologic
benefic
pastilă de suflet...

felicitări! Ioan.

nespus de mult faptul
că vă păstrați părerea și o mărturisiți
chiar și după ce ați aflat autorul.

cu respect și plăcere,sărut mâna! Ioan.

dintr-o suflare îmi vine să-ți spun:

prin câte gări am trecut
de la flori până la cireșele coapte
din acceleratul meu fugitiv am văzut mereu
pe peron așteptând femei cu poveri
lângă ele ținând de mână
sau la sân strângând
pruncii durerilor doar de ele știute
le făceam de la fereastră cu mâna
nepăsător trecând mai departe
până m-am oprit într-o gară pustie

să mă urc aș vrea într-un tren
îl aștept dar șinele-s rupte
pe bărăganul din jur bate vântul
rostogolind ghimpații ciulini
și-mi par că-s femeile acelea din gări
prefăcute în gheme de dureroase chemări...

oare de ce bărbații preferă acceleratul
și femeile așteaptă personalul în gări?
cine știe?

iartă-mi intruziunea... Ioan.

și respect pentru inițiativă timp și trudă
pentru prilejul creat de a ne manifesta
mai mult sau mai puținul nostru talent
aduc mulțumirile ca prinos bunei noastre Nia.
lauri câștigătoarei
felicitări îndrăzneților și curaj ca îndem
pentru marea finală.
plăcut surprins de locul nesperat pe care m-au pus
mulțumesc pentru sinceritate tuturor votanților.

pe mai departe doamne ajută! Ioan.

poem cu valoare de cerc,
începe și se sfârșeșete cu "a".
ca orice cerc
strângându-se-n sine devine punct
mi-am zis...
puteam să trec peste el ca peste ceva nerelevant
dar finalul a fost pentru mine
un adevărat bin bang

doamne
tu fată cu nume pădure
cum prin:
"și trăgeam
dintr-o țigară amândoi
de parcă trăgeam din america
libertatea"
mi-ai deschis orizontul zilei de azi și de mâine...

ca fulgere line prin minte
trecutu-mi-a istoria americii
(cu literă mică o scrii și e bine)
valuri de aventurieri cu carele de curve
după ei punând la pământ
civilizații
corole de floare-n trecut
astăzi resturi
enclave minuscule
rezervații

și dacă Australia
până la urmă o pușcărie de hoți
a știut să-și regăsească făptura umană
america
zisul rai pentru toți
cu-al ei slogan
constituțional
deptul la fericire
prin cumpărare de creiere
și mistificare de sens
ajunsă satrap și arhanghel al lumii
propăvăduind mitul familiei dar plin de divorț
cu patrioți ce-și fac din drapel
izmene
chiloți
înarmată până în dinți
bâtă stârnind mușuroaiele și viesparele lumii
parșiv azi
și-a închis porțile
sadic rânjind
la zbuciumul mamei lui Europa
sufocată de emigranți...

vorbesc prea mult
aiurea-ai să zici
dar îți spun că poemul tău e mai mult decât pare
e-adânc
și e dureros...

"urmele de roșu aprins"
pe care haihuii de azi îl denigrează cu-avânt
fii sigură că sunt semințele vii
pentru salvarea lumii de mâine...

logoree de numești ceea ce zic
nici nu mai contează
mi-ai dat prilejul oful să-mi spun
și-ți mulțumesc. Ioan.

ps
Moldova
mama ta să se uite la mama ei
mama mea România în ce hal a ajuns
prin curvărisirea ei când la răsărit
când la apus și să ia aminte
că soarele nicicând nu răsare-n apus...

Fane,Ștefane,
chiar crezi că-i de bine?
de ce atunci umbra-mi zâmbește mânzește?
oare sunt dinții greblei prea ascuțiți?

mulțam de îmbărbătare... Ioan.

lui dumnezeu pe pământ
ești tu femeie.
l-am creat și acceptat
că nu aveam un răspuns la întrebările
de ce
pentru ce
și mai ales
cum de suntem pe lume.
da
e un paravan al neputințelor noastre
dar cât vor exista femei
viu este și niciodată orfan...

un poem cum puține-am citit
cu toate șchiopătările lui...
felicitări. Ioan

Mai simplu,eu am pus o saltea
Lângă butoi și, pe spate,
Cu gura căscată, cu gândul departe,
Las vinul să curgă direct din canea...

mai greșesc și eu câteodată Ștefane...
apropo
în buletinul meu nu scrie nicăieri domnul
așa că...

mulțumesc de atenție, Ioan.

Din marmură să-i faci statuie
Și mai ales, cu chipul tău,
Nu se putea ceva mai rău...
Prevăd o droaie de cucuie.

ca orizontul lăptos
amar ca fierea prezentului lumii
fără prostioare și brizbizuri formale
versuri crude
felii sângerânde
tăiate din trupul dureroasei realități

întru totul alături de tine cu gândul... Ioan.

adevăr zici
pe cât de banală pare
pe-atât de plenară-i foiala cotidiană a vieții.
democrat ori conservator totuna
pur și simplu ești trecător
pe sub portaluri de râs și de plâns
și "mergi" fără putința întoarcerii
oricât ai vrea
spre singurul "stat suveran" din lume
statul cuminte și fără de griji în mormânt.
da poem ce mimează banalul râzând
ascunzând durerosul adevăr
amarul din urmă...

impresionat,pus pe gânduri, Ioan.

îmbrăcate-n cuvinte
uneori cu haine de firmă
alteori peticite
sunt postările noastre
cum ale mele nu sunt manechine
majoritatea venind de la țară
așa din ochi fără șablon
le croiesc și le cos
pentru ieșitul în lume veșminte
pe una culoarea o prinde
alta-i prea sobră
câte una-i ilară...
astea sunt îmi seamănă
și mi-s dragi
că și eu sunt de la țară...

mă bucură mult popasul făcut.
cu toată stima, Ioan.

babele
catolic în postul paștelui
omul de zăpadă.

un zid suntem fiecare
zilele ne sunt cărămizi pe care
le tot clădim cu mortarul speranțelor
oamenii trec îl văd sau nu-l văd
îl ocolesc sau îl sar
unii nesimțiți chiar se ușurează pe el...
doar zidul doar el își cunoaște fața interioară
hei hei... libertatea de-afară...

poem interesant
perdea transparentă pe suflet. Ioan.

c-un fragment dintr-un poem aproape uitat
"umbre de gând sunt cuvintele scrise
cum umbre de gânduri ale lui Dumnezeu
suntem noi
din perspectiva asta privită
viața întregului univers
e un poem dumnezeiesc scris
cu vețile noastre cuvinte..."
ce postăm noi aici
cu vorbe multe sau mai puține
îmi place să cred că sunt
ale vieții noastre vremelnice
sincere stări...

cu mulțumiri pentru atenție, Ioan.

nu ca întregitor al ființării
ci doar o sculă în căutarea plăcerii
lipsit de interes după
inutil ca un mort
e pus la păstrare în plutirea vremelnicei uitări
bun la vremi de strâmtoare
poemul nestatornicei iubiri l-aș defini
sau al dragostelor experimentale
ogoitoare de curiozități și atât
interesantă introspecție în sexualitatea seminină
diagnostic prezumtiv
frigiditate

citit cu interes. Ioan.

tot suntem mormoloci
în balta mâloasă a vieții
e bine zic eu să grăbim cât putem
metamorfoza ca malul de iarbă
să se bucure în orăcăitul înserării...

îți mulțumesc pentru răbdătorul popas. Ioan.

mă bucur că ai sezizat că e o pseudo platitudine.

mulțumesc. Ioan.