Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Tăcerea plânge în orașul răvășit de sărăcie

1 min lectură·
Mediu
Aud cum fluieră oasele vântului prin somnul copacilor,
fântânile singurătății ascultă sunetele cântecului.
Tăcerea plânge în orașul răvășit de sărăcie
cu pensionari blestemnând orânduiala nedreaptă
și tinerii robiți de bogăție mor din imprudență.
Totul se rupe-n contraste nefericit de insolente,
iar orizontul se pierde în ceața lăptoasă, umedă,
oamenii în putere sunt păsări mute gata de plecare
într-un alt ținut misterios, plin de teamă și speranță
cu gândurile umbrite de îndepărtarea de rădăcini.
În visurile lor înfloresc merii-n grădină, vin fluturii galbeni,
diminețile-s clare, visătoare ca florile câmpului,
bucuria-i ascunsă, ruginesc în suflet sunetele viorii
într-o alcătuire în care fața ponosită a libertății
alunecă-n tristețea cu tălpile-n pământ străin.
Toate dorurile se lovesc, se sparg de oglinzile strâmbe,
cioburile lor sunt un scheunat de câine otrăvit,
o neliniște ce se zbate-n trupul amenințat,
fără nicio ieșire la limanul pretins ori visat
în nopțile cu stele foșnitoare purtate pe umeri.
Doamne deschide-mi fereastra de suflet a țării,
de unde am ascultat greierii cerului înstelat
și harfele lunii îi acompaniau cu dragoste parfumată
aidoma celei din inimile învăluite de mărturisiri
pe silabele cărora nu se deslușește niciun cuvânt.
066.059
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
186
Citire
1 min
Versuri
25
Actualizat

Cum sa citezi

Silviu Somesanu. “Tăcerea plânge în orașul răvășit de sărăcie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/silviu-somesanu/poezie/14088909/tacerea-plange-in-orasul-ravasit-de-saracie

Comentarii (6)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

ca orizontul lăptos
amar ca fierea prezentului lumii
fără prostioare și brizbizuri formale
versuri crude
felii sângerânde
tăiate din trupul dureroasei realități

întru totul alături de tine cu gândul... Ioan.
0
SSSilviu Somesanu
Poemul inițial a fost curățat apoi de prostioare și brizbizuri formale dar nu și de tristețea dureroasei realități.
Cu bine! Silviu.
0
@irina-lazarILIrina Lazar
Ultima strofă e inutilă după părerea mea, apoi chiar împărțirea poeziei pe strofe nu e tocmai bună, pentru că fragmentează cumva imaginile. Dacă era o poezie cu rimă era altceva, acolo sunt justificate strofele.
Câteva clișee care ar putea fi evitate de genul "unde pensionarii se plâng că trăiesc fără rost" sau "Toate aceste contraste se risipesc în răutate și ură", "neînțeles de cei fără credință-n omenie,/de cei ce nu simt nimic poezia câmpiei ori a munților".
0
SSSilviu Somesanu
Clișeele au fost evitate și s-a făcut deocamdată unele schimbări, dar e și povestea; câți oameni atâtea păreri.Sigur un poem care spune ceva e mai greu de conceput decât unul care nu spune nimic. Cu drag pentru tine, Irina!
0
SSSilviu Somesanu
s-au făcut în loc de s-a făcut.
0
@irina-lazarILIrina Lazar
Multumesc, Silviu Somesanu, pentru incredere :)
0