Ioan-Mircea Popovici

fiecare zi o rana deschisa fiecare rana un cantec azi tarmul s-a trezit cu pescarii tragand spre plaja linia orizontului floarea Tympului acoperind digul cu arome de maslin salbatec plopul piatra si cadranul solar pierdute si ele intr-o alta zi cu rasarit la capatul digului

în subterană
apele-s limpezi și fără valuri

\"doar tu lună vei ști

într-o dimineață ne vom trezi
că nimic n-a început/ doar se caută

secundele au luat-o razna
în pereți prin vopseaua lavabilă
respiră și-acum îngeri ascunși

drumurile se vor întoarce în piatră
câmpia în apele fără de liniște\"

în subterană
apele-s limpezi și fără valuri

liniștea va distruge
stâlp după stâlp
și un hohot grandios va coborî prin flăcări

în loc să dispar, o să las furcile tale
să mă ucidă

batu Pericle-n inima de piatra
sa-i ceara un ecou de altadata
si daca nu macar sa-nceapa iara
sa arda suflet nou in noua ceara


s-a instelat o bolta-n plina zi
cu verbele a fi si a iubi

ti-e inima gara fara linii
intr-un desert

fara identitate
asteptand un tren

(evident, de acord cu remarca lui T(e)odor)

a lasat in urma vantul
si-a zburat spre Infinit
cand
in vuiet de cascada
a vorbit
abia soptit
................

din scrumul de tigara
o floare de maslin
in galbenu-i de ceara
lasa-n parfum
acum
pe luna
in crai-nou

si in ecou de cantec
un val stingea de plaja
si-n amintirea serii crestea un tarm in vraja

Magritte intinse pipa sa trag un fum si eu
pe umeri apasara trei raze dintr-un zeu

în ochiul apei
luna
hrănește puiul de gâscă...

o sfoară de cuvinte
coboară
sub portativ un motiv...

curând vei ieși din atelier pe o scară dublă. acolo, cu cât vei fi mai sus, cu atât te vei vedea mai mică. rostogolirea clipei se va opri cândva pe ultima treaptă. țigările dimineții de azi s-au fumat acolo, la ora răsăritului.

intre tarm si insula se naste peninsula al carei nume se cunoaste deja. ce se prabuseste din tarm naste istmul stapanit de-un celcare cu nume prea rau sa-l pomenesc aici.

intre lovituri de valuri
ploi si ceata si iar soare
jucatorii de ruleta fac prinsoare
si in colt de piramida in triunghiul circuilar
se ghiceau din cuta cetii un amnar si-un marinar

mi-au placut toate observatiile. discutie libera pe terasa lui Herimon. desigur, fiecare vede lucrurile in oglinzile lui. cand reusim sa vedem fara oglinzi si, mai ales, fara Oglinda lui Perseu, se simte respiratia libera din povestea pestelui albastru... Multumiri si onorat, cu bucuria pasilor desculti prin stropii de roua, sa ne auzim si sa ne citim fericiti.

Sloterius isi lua din sac o pipa
si fara graba o-ndesa-n tutun
lovi cu doua pietre o aripa
facu un semn in aer
si-un rotocol de fum
coroana-n rotativa cu fiorii
din seri tarzii in dimineti de vara
cantarea-n amanare cu mia de voiori
..............................
fiori adanci erau acuma lacrimi
amestecate-n mir si-n picaturi de sange
vointa face nod pe curba ce se frange
si-o integrala curba
pe arcul de turnanta
.......................
...........................

opresc aici ca-i lunga scara vietii si bila unitara se da in rostogol
cand un pescar mai hatru si-o andanta imi lasa ochii-n soare si cu paharul gol

sunt femeia - poet
port alge la gât și mi-e teamă de vulturi
din oase curg mituri cu miros de pește uscat
când am timp îmi pun capul plecat
și văd gondolieri și poduri mărunte
...............
cine a intrat o dată, va scrijeli zile și nopți
să știe când moare și ce nume a purtat

ca veni vorba de imaginea a doua precedata de versurile


un val de pietre și pământ
rostogolea la tine-n gând

iata durerea unui gand... si astfel cu cat iamginile sunt mai frumoase cu atat se potrivesc unui ton mai grav...

din durerea ei povestea se aduna-n randuri versuri
si din valurile marii ies soptiri si-n mii eresuri
se aduna ghem de ganduri noduri vii de intamplari
peste care tu cu visul le arunci in sapte zari

de aici ii dau Cuvantul fratelui mai bard ca cerul
sa trec din amarul clipei in samanta lui ca fierul
si cand toate par ca-s bune si nimicului lasi loc
mai primesti o lovitura si revii mai viu in joc

pe un portativ cu lume si cu prieteni risipiti
las soptirilor nalucii intr-o mie de iubiri
......................................................
......................................................
(imp) la orele 15:47

si acum amar mai mare.................
..........................................................

si trecut prin ciur si foc

„Or să vie pe-a ta urmă în convoiu de \'nmormântare,
Splendid ca o ironie cu priviri nepăsătoare . . .
Iar deasupra tuturora va vorbi vr-un mititel,
Nu slăvindu-te pe tine . . . lustruindu-se pe el
Sub a numelui tău umbră. Iată tot ce te așteaptă.
Ba să vezi. . . posteritatea este încă și mai dreaptă..
Neputând să te ajungă, crezi c-or vrea să te admire?
Ei vor aplauda desigur biografia subțire
Care s-o \'ncerca s-arate că n-ai fost vr-un lucru mare,
C-ai fost om cum sunt și dânșii. . . Măgulit e fiecare
Că n-ai fost mai mult ca dânsul. Și prostatecele nări
Și le umflă orișicine în savante adunări
Când de tine se vorbește. S-a \'nțeles de mai nainte
C-o ironică grimasă să te laude \'n cuvinte.
Astfel încăput pe mâna a oricărui, te va drege,
Rele-or zice că sunt toate câte nu vor înțelege . . .
Dar afară de acestea, vor căta vieții tale
Să-i găsească pete multe, răutăți și mici scandale —
Astea toate te apropie de dânșii. . . Nu lumina
Ce în lume-ai revărsat-o, ci păcatele și vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Într-un mod fatal legate de o mână de pământ;
Toate micile mizerii unui suflet chinuit
Mult mai mult îi vor atrage decât tot ce ai gândit.”
( Mihai Eminescu, Scrisoarea I, 1881)

m-am luat cu hazardul de mana si n-am apucat sa vad ordinea decat mult dupa ce am iesit din intamplare. acum vad totul aici, la mare. fiecare val, fiecare barca, parca-mi aduc ceva din linia care leaga cerul de pamant, din locul acela prin care stelele cad, de dupa orizont, in cer.

printre multele semne, barca sta pe locul pe care a venit anul acesta Lumina de la Ierusalim. si eram acolo cu Yann si Alex. toate din oglinda intamplarilor rare, in cheile muzicale ale ontologicului.

multumiri pentru completari, interpretari si pretuire reciproca.

Djamal, nu ne-am auzit cam de multa vreme si am intrat sa vad ce carte anunti. Ciudat ca acesta nu vine de la organizatori. Cu doua saptamani in urma luasem o teapa sa particip la un vernisaj la care pictorul nu era prezent. Si ma gandeam ca daca autorul este in Canada, nu-i exclus ca lansarea sa fie precum Vernisajul lui \"Cogealac\". Poate niste precizari n-ar strica si anuntul il transformam in eveniment!

ca fulgerul
peste senin
ca visul
la dealul cu pelin
ca gândul vântului
foșnetul teiului
legănatul plopului
aburul visului
toate adunate-n
pietrele annei
aniversar

apare eroarea pe care interpreta o face intre comparatie si identificare. comparatia vine sa foloseasca registrul necontrolat si exploziv al spaimei din intuneric (spaima-n lumina mi-e mai greu sa o accept). ar mai fi diferenta intre interior si exterior gasita in logica lui Hermes.

primelor doua strofe le-ai dat o intrerpretare personala. fiind vorba de-o traducere, ideal este ca ea sa respecte originalul... maine vei vedea altfel si ar fi bine sa nu inventam un strigat acolo unde nu-i decat cantec

povestea nu mai încape în rană. așa cred că autoportretul trăiește mai viu...

din zidul alb, o piatra pentru tine sa-ti fie de noroc si numai bine! cat despre data, mergem inapoi, si vineri se intoarce iar in joi. si dupa ce vedem ca-i alta luna, mai dam un pumn de scoici pentru arvuna. tu zici: \"14 februarie, ora 13\"... evident ai mizat pe luna lui martisor...

Sigur ca-n cele ale sensibilitatilor exista noduri de rezonanta. Interpretarile tin atat de semnalul exterior cat si de oglinzile interioare. Ma bucur sa gasesc continuari cu tonuri noi in portativele deschise ale tarmului.