Poezie
Poem complex, absurd și fără titlu
1 min lectură·
Mediu
sunt femeia - poet
am piele de leu în loc de mătăsuri
port alge la gât și mi-e teamă de vulturi
o bucată de sare pulsează-n baraca de-alături
pe masa mizeră plutește o Veneție clandestină
când am timp îmi pun capul plecat
și văd gondolieri și poduri mărunte
peste care se-aruncă trecători dezbinați de ei înșiși
din oase curg mituri cu miros de pește uscat
ființe fabuloase păzesc ieșirea secretă
cine a intrat o dată, va sta după gratii mult timp
păru-i va crește-n pustiu
frânghie
albastră, subțire, va scrijeli zile și nopți
să știe când moare și ce nume a purtat
unii mai strigă, alții mai cântă
șobolanii cară mereu somnul de veci
sunt cimitirul poemelor
aruncă tot ce te doare
țin palma deschisă, chiar dacă dorm
aruncă tot ce te doare
ca-ntr-un coș de gunoi
înțeapă tălpile, drumurile să fugă din venele obosite
absorb tristeți inefabile - struguri bine copți
va ieși un vin foarte scump
pe care să-l bem neîncetat
la masa mizeră unde plutește o Veneție clandestină
harpiile flămânde apar, sting becul
n-ai să mă vezi prea curând
am piele de leu în loc de mătăsuri
port alge la gât și mi-e teamă de vulturi
o bucată de sare pulsează-n baraca de-alături
pe masa mizeră plutește o Veneție clandestină
când am timp îmi pun capul plecat
și văd gondolieri și poduri mărunte
peste care se-aruncă trecători dezbinați de ei înșiși
din oase curg mituri cu miros de pește uscat
ființe fabuloase păzesc ieșirea secretă
cine a intrat o dată, va sta după gratii mult timp
păru-i va crește-n pustiu
frânghie
albastră, subțire, va scrijeli zile și nopți
să știe când moare și ce nume a purtat
unii mai strigă, alții mai cântă
șobolanii cară mereu somnul de veci
sunt cimitirul poemelor
aruncă tot ce te doare
țin palma deschisă, chiar dacă dorm
aruncă tot ce te doare
ca-ntr-un coș de gunoi
înțeapă tălpile, drumurile să fugă din venele obosite
absorb tristeți inefabile - struguri bine copți
va ieși un vin foarte scump
pe care să-l bem neîncetat
la masa mizeră unde plutește o Veneție clandestină
harpiile flămânde apar, sting becul
n-ai să mă vezi prea curând
065.355
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Carmen Sorescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Carmen Sorescu. “Poem complex, absurd și fără titlu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/carmen-sorescu/poezie/1834942/poem-complex-absurd-si-fara-titluComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LMPoezia aceasta trece limita raționalului, se referă strict la trăire. Cititorul observă și apreciază. Nu citez nimic, multe sînt plăcute citirii aici, e un poem încărcat cu decoruri ce te poartă printre ele. Nu e prea încărcat, e doar atît cît să te țină legat de la un capăt la celălalt. Mi-a plăcut și mai aștept asemenea satisfacții.
Cu prietenie, LIM.
Cu prietenie, LIM.
0
IPsunt femeia - poet
port alge la gât și mi-e teamă de vulturi
din oase curg mituri cu miros de pește uscat
când am timp îmi pun capul plecat
și văd gondolieri și poduri mărunte
...............
cine a intrat o dată, va scrijeli zile și nopți
să știe când moare și ce nume a purtat
port alge la gât și mi-e teamă de vulturi
din oase curg mituri cu miros de pește uscat
când am timp îmi pun capul plecat
și văd gondolieri și poduri mărunte
...............
cine a intrat o dată, va scrijeli zile și nopți
să știe când moare și ce nume a purtat
0
CSgeorge,
harul poetic il ai sau nu, eu recunosc cu tristete ca nu il am, imi place sa construiesc, sa inventez. poemul de fata e un turn babel, am pus caramizi, au murit sclavi pentru ridicarea lui, toata lumea ii stie povestea dar nimeni nu l-a vazut. multumesc pentru stea.
LIM,
da, trece limita de care vorbesti, ajunge intr-un teritoriu inamic, unde pentru a rezista, cuvintele se aduna toate la un loc, ca un banc de pesti.
mircea,
o sa razi, pielea aia de leu nu e a unui leu oarecare, ci a leului din Nemeea, algele sunt de la Marea Neagra, mai exact de la Costinesti si frica de vulturi o am prin analogie cu frica de inaltimi interioare.
va multumesc si va mai astept
mcm
harul poetic il ai sau nu, eu recunosc cu tristete ca nu il am, imi place sa construiesc, sa inventez. poemul de fata e un turn babel, am pus caramizi, au murit sclavi pentru ridicarea lui, toata lumea ii stie povestea dar nimeni nu l-a vazut. multumesc pentru stea.
LIM,
da, trece limita de care vorbesti, ajunge intr-un teritoriu inamic, unde pentru a rezista, cuvintele se aduna toate la un loc, ca un banc de pesti.
mircea,
o sa razi, pielea aia de leu nu e a unui leu oarecare, ci a leului din Nemeea, algele sunt de la Marea Neagra, mai exact de la Costinesti si frica de vulturi o am prin analogie cu frica de inaltimi interioare.
va multumesc si va mai astept
mcm
0
NAdefinitii curajoase pentru rolul poetului,cel care ne vorbeste de toti si de toate;de sine si despre univers
o anumita retorica adauga un tumult discret temei abordate \"fara titlu,absurda\" etc...)si decrispeaza atmosfera cu o( voita?) dispozitie sufleteasca mai putin morbida,aproape ludica ...
o anumita retorica adauga un tumult discret temei abordate \"fara titlu,absurda\" etc...)si decrispeaza atmosfera cu o( voita?) dispozitie sufleteasca mai putin morbida,aproape ludica ...
0
CScurajoasa dar nu temerara este definitia, pana la urma fiecare ne credem poeti, eu am nerusinarea de a ma crede, plus ca si titlul poemului este vanitos, deci, sunt no comment:)
multumesc si te mai astept
mcm
multumesc si te mai astept
mcm
0
Observ, în creația autoarei, că atunci când emoțiile sunt mai puțin strunite (nu poți să-i ceri detașarea deplină) și versul se revarsă mai liber, mai puțin încorsetat în paradigme, mai aproape de povestea ființei, ca \"un vin foarte scump/ pe care să-l bem neîncetat\". Ce văd aici deosebit este faptul că a sosit momentul ieșirii din canoane autoimpuse, rămânând, sigur, minima autocenzură, astfel încât și experimentul poetic să fie unul reușit. Spun experiment, chiar dacă sunt convins, mai mult ca oricând, de autenticitatea trăirilor. E altceva, chiar dacă o altă fațetă a poliedrului spiritual.
Reușita este și la nivel lexical, prin exploatarea unor alte contexte poetice.
Felicitări, Carmen!