spânzurătoarea...

frumos. Imaginea de final, dincolo de originalitatea ei și de răsfrângerea marelui în minuscul, amintește puțin - prin ruperea de cadrul eșafodului - de poemul lui Rimbaud, \"Adormitul din vale\" parcă. Soldatul mort și împrejurul lui frumusețea naturii care, încet-încet îl înghițea.
Felicitări!

\"am zis să nu mi se mai spună
câte arme are ochiul tău
și nici drumuri
mai ales am zis să cadă brume
când vii dimineața să-mi sperii apele
și lumina!\"

mulțumesc mult pentru timp!

în ochiul apei
luna
hrănește puiul de gâscă...

o sfoară de cuvinte
coboară
sub portativ un motiv...

sub portativ cântă o lebădă...mulțumesc!...