două țigări

te salut din scrumul nopții vlăguite de cântecul solitar..
(fără să vrea sau să prindă de veste, soarta ne scrie viața prin mâna celorlalți.
mulțumesc)

curând vei ieși din atelier pe o scară dublă. acolo, cu cât vei fi mai sus, cu atât te vei vedea mai mică. rostogolirea clipei se va opri cândva pe ultima treaptă. țigările dimineții de azi s-au fumat acolo, la ora răsăritului.

o foarte interesantă dublă proiecție a ideii de ardere lăuntrică...în planuri/manifestări *paralele*?...(pe octave diferite, desigur!)

din scrumul de tigara
o floare de maslin
in galbenu-i de ceara
lasa-n parfum
acum
pe luna
in crai-nou

si in ecou de cantec
un val stingea de plaja
si-n amintirea serii crestea un tarm in vraja

Magritte intinse pipa sa trag un fum si eu
pe umeri apasara trei raze dintr-un zeu

Nircea,
si ce ardere!.. lumea in proiectie duala.


cu prietenie,