Ioan-Mircea Popovici

1. Se plimbă Infinitu-n mine ca cerşetorii într-o gară Tu pufăieşti rotund din pipă, eu trag trei fumuri din ţigară Găsim peronul aşteptării şi ne oprim la banca goală Din vorbă-n vorbă

Ce m-aş face fără tine, Soare, Lună, stea şi nor Tu, izvor de vis, de viaţă şi de călătorul dor? Spune tu de n-ar fi Luna, n-ar fi stelele pe cer Cui aş mai doini o noapte? Inimă, tu ai

Motto1: “Le rôle d’un écrivain n’est pas de dire ce que nous pouvons tous dire, mais de dire ce que nous sommes incapables de dire. Anais Nin.” Motto2: “Your imagination is your preview of

Aşa era ea, Maria din Montreal Mereu fericită să-i scriu despre Picasso Şi despre fetele Dorrei Vânătorese de arici şi Culegătoare de pietre şi scoici Dorinţa ei cea mare era să-i scriu de

Salutare de la mare Şi-un cântec cu poveste, pe lângă cărare Vorba Pictorului “Sunt fericiți cei ce văd frumosul în locuri obișnuite, acolo unde alții nu văd nimic. Totul e minunat,

"am sărit gardul mă uit la umbre şi mă minunez" 1. Un crin şi o lalea stau de vorbă cu steaua ta Am să deschid fereastra de sus Din dulapul Tympului cu 5 uşi Fiecare uşă, un anotimp Al

Din viaţă, într-un ghem împletit din Bumbac, cânepă şi lână de aur Găseşti în interior o nucă tare Pe care nu o poţi sparge Dar care se deschide singură La câteva cuvinte

Stând în aşteptare, la mare Lumea s-a descompus în factori primi Simplificările au venit singure Au apărut zările rând pe rând Aşa cum apar amintirile-n gând Între rânduri, cărările

Cuvintele acestea m-au întâmpinat la intrarea-n Frăsinei Cu gândul la Maica Domnului şi la Pruncul Dumneaei Cel care-a început să facă minuni la o nuntă “O,om, ce mari răspunderi ai de tot ce

Dintr-o clipă lungă Dintr-un început Zarurile n-au căzut Se învârt în aer Urcă, coboară, urcă, urcă Şi până la urmă După cum se ştie Unul singur cade În capul

Stau cântările-n cântar ca măsuri de Gândul Dar Din sămânţa vieţii unei clipe-n încolţire Roditoare de multă viaţă, răbdare şi iubire Iată-ne-n sfera clipei roditoare Cu vărul Pantelimon (Cel

03:47 Pe motanul sciitor îl cheamă Maximilian Christofor. Tocmai scria o pagină de jurnal. Din casa de la Pescărie, din partea noastră, Maica Domnului să vă ocrotească şi tot binele pe care vi-l

De la Isihie până la Poezie Nu există decât o clipă Din ora astrală (Acum şi Altădată) ((Azi, Ieri, Mâine şi-o briză marină la Pescărie)) (((Nu te grăbi, nu lăsa grijile să te

La fără un sfert din 12:21 pe oul de aur semn nou nevăzut Şahistule, tabla mea de şah este de negăsit mai am una pe-o rogojină dar asta-i cu piesele pierdute aşa că mai aşteptăm până atunci, mergem

Îngerul cântă, lângă un zid scocojit, la un pian închipuit... Suntem bine şi ne ţinem de artă şi poezie I like people with a sense of beauty invazie de fluturi şi gărgăriţe-n livada

Azi este o zi foarte specială Zmeul Rafilei s-a întins peste tot cerul Din miezul de nucă a crescut nucul în care cântă cucu Toate fericirile şi toate iubirile să le trăieşti tu Mi-a spus

Într-o echilibristică a liniilor şi culorilor O dată cu revărsatul zorilor, în zborul pescăruşilor şi al norilor Vocile lui Emin şi a pictorului Mătăsăreanu Însoţite de vocile nopţii şi ale

Acesta este doar începutul mărturisirii Aşa a fost să fie, de cum ne-am văzut Cucerită de vis, realitatea şi-a făcut noduri imaginare şi-n ochiurile năvodului a mizat pe iubiri stelare Între

Un cocor ciuguleşte din covor în dormitor Ai făcut o cafea cu aromă fantastică N-am mai întâlnit aşa ceva Am pus o linguriţă de albastru din cafeaua de ieri Şi un pic din seara cu pricina, când

Motto: Zic şi eu, nu dau cu parul Parfumul poeziei tale, Cezara Felice Augusta, Se potriveşte cu acest început de peisaj interior Zicerile tale zboară cu bila albastră A seminţelor Adevărului

1. Ai adăugat tăcerii şi aripi şi poveri Şi-ai răsturnat durerea pe-o scară cu păreri Credeai de-acum că lumea s-a-ndepărtat de vis Doar spaima şi minunea mizau pe Paradis Dacă ora dimineţii

Se rupe sufletul în nouă Tu poţi să-l mai lipeşti la loc Din brumă faci să fie rouă Şi bezna nopţii o faci foc Din poveşti nemuritoare Câte vor ajunge, oare La mintea şi la inima

Versuri pentru gând, pentru vânt, pentru ploaie, Ţărm, mare, dig, cântec şi cel mai mult Pentru Tine, Mamă, cea care locuieşti în mine Trece omul meu călare, peste punte, spre izvor E vremea să

Uite aşa şi pe dincolo Când este să fie De Bucurie, este Pentru că numai Bucuria Învierii Este cea netrecătoare şi neînşelătoare Iată-mă frate, în pragul Triodului Pregătindu-mi cântarea-n