Solstiţiul de vară

La fără un sfert din 12:21
pe oul de aur
semn nou
nevăzut

Şahistule, tabla mea de şah este de negăsit
mai am una pe-o rogojină
dar asta-i cu piesele pierdute
aşa că mai aşteptăm
până atunci, mergem pe urmele potecii

Cu deschiderea spaniolă, pion e4 gambitul regelui
Întorc din ecou un tablou
Dimineaţa de azi s-a trezit c-un ultim dor
Pescăruşii nu se satură de râs
Turturica nu se satură de cântat

Plouă. De trei zile plouă. Streaşina picură lacrimă după lacrimă
Un condei şi-o călimară cu cerneală, jumătate inegal plină
O potecuţă coborâtoare în satul de unde a plecat la plimbare
Căsuţa cu doi plopi la drum şi desluşirea unei taine: cum de-a plecat?

acum drumul e spre seară...
în urmă... doar un gând
care venise din primăvara de acum 7 ani
a ajuns în dimineaţa aceasta, de Sfânta Treime
într-o amintire din ce în ce mai rară şi mai vie
şoaptele vorbesc între ele, ca femeile
femeile cer în permanenţă ceva
indiferent ce, ele vor ceva
gândul vostru de pe urmă să fie
bun şi drept, restul e veşnicie...
norocul nostru că există scena şi culisele
între ele, viaţa şi visele
în bâlciul deşertăciunilor, foalele covaciului pe jarul tăciunilor

ţine-te bine
că intrăm pe-o curbură
să nu cadă piesele de şah
să nu se răstoarne piesele de domino





tu le ştii de acum,
poate, mai bine ca mine
să facem să cânte fiecare coardă subţire

la mâna stângă, Simfonia Destinului
şi la mâna dreaptă, culorile Pictorului
pentru noi, pian şi orchestră

lăsăm loc de grafică adăugată
pentru fiecare pagină tipărită
acolo unde imaginea-i o fotografie
probabil că va fi o pictură din vie


Constanţa, luni, 21 iunie, 2021
(Întorc din ecou, un tablou nou)