Un cântec şi-un lătrat de câine

Salutare de la mare Şi-un cântec cu poveste, pe lângă cărare Vorba Pictorului “Sunt fericiți cei ce văd frumosul în locuri obișnuite, acolo unde alții nu văd nimic. Totul e minunat, ajunge doar să ai capacitatea de a privi cum trebuie”. Camille Pissarro Un crin, un trandafir şi o lalea stau de vorbă cu steaua ta Am să deschid fereastra de sus Din dulapul Tympului cu 5 uşi Fiecare uşă, un anotimp Al 5-lea anotimp fiind al poeziei pictate Pe zmeul de hârtie Rămas moştenire de la mama Din copilărie Vântul, marea, florile, pescăruşii şi gândul Mi-au pieptănat şi mi-au colorat amintirile Cu cântecul iubirii în care-a venit Dorra Pe pragul atelierului de la Pescărie Unde-a născut 7 căţei Adevărul acesta se naşte-n noapte Cântecul valurilor este Cântecul râului din pădurea iubirii În care tainele firilor noastre Împlinesc fericirea întregului absolut uite-aşa, încet, ca melcul dăm o tură prin poveste şi cinstim întreaga veste cu cărările de munte de sub tâmplele cărunte cu o traistă-n vârf de par folosit azi de toiag mai urcăm cu el un prag pragul viselor nescrise cu întinderi necuprinse cele-n care azi e ieri mâine-i ziua-n care-mi ceri să dau calului ovăz şi să-ţi spun cum se-ntâmplară întâlnirile din gară Precum florile de cactus Pentru iubire trebuie să însetezi Dacă vrei ca bobocul să se deschidă Zarurile, darurile, foarfeca mare de croitor Şi cărarea coborâtoare spre mare din RodadoR Toate ucenicesc şi slujesc întâmplării fericite Din lumea cu arcade-n deşertul Micului Prinţ În care se întâmplă minunea înmulţirii pâinilor Şi toate celelalte minuni... Jocul acesta vine din inima iubirii în care tainele firii fac ramuri de măslin sălbatic ale cărui arcade găzduiesc porumbei, lăstuni, pescăruşi şi se întind de la mine până la tine... Din partea mea azi primeşti ordinul Ramura de măslin sălbatic de pe plaja cu suflet. Ramura aceasta face pui cu care tu faci o livadă din care pot să se vadă toate acestea crescând, trăind şi umblând pe strada fără capete, o stradă care seamănă cu Strada Zorelelor, pe care mergeam la Ţărmul Înalt de la Trei Papuci să vedem răsăritul… Nu spun mai mult, acum. Vorba multă, sărăcia omului. Le priveşti şi gândeşti. Şi acum, vorbeşte! i-a spus Dumnezeu lui Adam. Ce să spun? a întrebat Adam. Spune ce vezi, spune ce trăieşti, numeşte ce vezi şi bucură-te… Constanţa, Joi, 9 septembrie, 2021