Ioan-Mircea Popovici
Verificat@ioan-mircea-popovici
„între minus Infinit și plus Infinit o dunga albastra”
1971: Licențiat în matematici - Analiza matematică, Universitatea Timișoara. 1987: Doctorat in matematici, Specialitatea: Spații ordonate cu teza "Clase de spații liniare dirijate topologice." 1980-2006: Cărți și articole în domeniul problemelor de Echilibre economice, Teoria punctelor fixe, Teoria operatorilor pozitivi și compacți, Spatii liniare dirijate cu proprietăți speciale (mai generale…
poate voi reveni
n-am reusit sa ma adun
sa fac un joc secund cu versurile tale
multumesc pentru micropoemul pus la comantarii
ca niste note grave asezate sub portativ
\"Pe umeri port noaptea cu cioc și gheare
ca o lună arsă deasupra aripilor mele sigilate
autoportretul crud
mi se lipește de coaste
mîna ta mă confundă cu mine
simt trecutul – o inimă\"
Dorule,
despre radaci
cand voi vorbi despre flori si fiori
deocamdata sunt in capcana amanarilor
povestea Pasararului este trecuta de pragul lui 1989.
Pe textul:
„păsărarul" de Ioan-Mircea Popovici
multumesc pentru trecere si perla lasata la mine la scara.
Doru Dancus,
ai gasit tu ecoul de mare
ca un moment de respiro
ca o carare
iau acum patru puncte (doua ale voastre)
1. de timpul ucis trebuie să se dea socoteală căci prea puțin a rămas vibrând a adevăruri
2. se aude marea si pe-aici
3. povestea celor 17 mere începe în cafeneau scriitorilor
4. să culeagă scoici în perioada refluzului
cu ele fac bila
si nu-i mai dau drumul pe scara
merg cu alexis
si jucam o partida de popice
batrane
da-i bice
(PS): perfecta privirea retrovizoare spre perioada salamului cu soia.
Pe textul:
„șampanie și lacrimi" de Ioan-Mircea Popovici
\"doar o minune din marele vis
poate să schimbe ceva\"...
am lămurit observația cu lătrătoarele. Mulțumesc și să fie semn bun.
Același Yannelis, dintr-o (imp):resie de țărm de mare
undeva-cândva
când Nicolae și-a uitat cizmele și sacul la scara mea cu iluzii...
Pe textul:
„șampanie și lacrimi" de Ioan-Mircea Popovici
Pe textul:
„ultramarin (1)" de Ioan-Mircea Popovici
ca sa-mi lasi semn ca ai trecut pe aici... daca-mi arati pe viu voi sti ce zici... altfel comentariul tau de sub ultramarin nu prinde pe portativul de la rascruce...
Pe textul:
„ultramarin (1)" de Ioan-Mircea Popovici
de gand ce pustii-n pacat
dar parca visul mi-e niciunde
si rau de multe s-ampanat
si-si crede-n pasarea furtunii
si poate-si crede-n inorog
dar eu scarbit de lumea mica
ma bag in pestera si-L rog
pe Imparatul Fericirii
pe El, Celcare-n Adevar
ma simte-n ale mele valuri
si nu-mi ia viata in raspar...
de undeva-candva-ntr-o vale
stateam mai jos de Infinit
si parca din oftat si-o jale
am zis: taceereeeeeeeeeee in sfarsit
am dat de usa bucuriei si poate-am dat chiar de-nceput
acolo unde bate toaca si unde canta pruncul mut...
Pe textul:
„ultramarin (1)" de Ioan-Mircea Popovici
la ce spuneți voi:
“pentru ca inima poetului e tot timpul UN si IN pericol...
imi vine sa fierb vin si sa-l beau pe balcon, langa trunchiul plopului ce aproape a patruns in apartament.”
dau și eu o prelungire peninsulară:
se izbesc
de maluri valuri
ca un fâlfâit de zbor
pe un cer cu zbor de păsări
cu aripi din fulgi de dor
dintr-un fulger
prăvăliră
stânci
și
pietre
colțuroase
mărginind sinusoidă
de mătase
Pe textul:
„păsărarul" de Ioan-Mircea Popovici
\"un magnet poetic uriaș,
să se lipească de el toți roboții. \"
ar trebui să-l faci din gratii de colivii în formă de inimă. dar nu orice fel de inimă. aș zice să alegi între inimă de pescăruș, inimă de câine și inima spartă cu piatra...
Pe textul:
„păsărarul" de Ioan-Mircea Popovici
de maluri valuri
ca un fâlfâit de zbor
pe un cer cu zbor de păsări
cu aripi din fulgi de dor
dintr-un fulger
prăvăliră
stânci
și
pietre
colțuroase
mărginind sinusoidă
de mătase
oase
oglinda lacului așteaptă
piatra dintre săgeți
ai aruncat-o-n ceață
și-ai plecat
au au auuuuuuu
țipau pescărușii
când piatra făcea
bâldâbâc
Pe textul:
„Izbirea" de Djamal Mahmoud
\"privind ochii copilului meu
......................
o frunză cât palma sa
îmi cade pe umăr
în timp ce-i rostesc numele
pe care nu-l cunoaște încă...\"
mâine voi face un drum la Histria. există acolo un copac pe care-l văd de ziua solstiștiului de vară. azi mi s-a facut dor de el. e o chemare...
Pe textul:
„gemenii" de Ioan-Mircea Popovici
de la locul în care plasezi amintirea la concentrarea sacrificiului, într-o privire și behăitul mieilor, până la imaginea mamei tale cu copilul tău în brațe, totul îmi pare precum o icoană creștină (pe care nu o numesc).
iau din poem o bucată
\"mama îmi spune
mâine
e ziua sacrificului băiatule
binele în ea e răsplătit
de șapte ori.\"
Pe textul:
„Mâine" de Djamal Mahmoud
cum să lovească vodă flota și copilul
el șmanglește-un crocodil
să mai facă rost de-un kil
Pe textul:
„\"Băselu\" i-a tras o \"smetie în meclă\" unui puști" de Ioan Jorz
cum din nimic
se păruiau doi gemeni
cu-n pitic
și dacă treci de prag
sau de cortină
vei aduna povestea-n corapină
Pe textul:
„focul sacru" de Ioan-Mircea Popovici
\"iar aburii ce-i scoți
pe cer să-nchege stele\"
Pe textul:
„nici eu nu cred în daruri" de Vasile Munteanu
\"Domnul îi zice:
Dacă vrei să vezi trebuie sa umbli orb prin lume...dar tu Serafime înșeli....deschizi pe ascuns ochii și orbul din orbi te vede - păcatul
S-au împiedicat de creangă...tu
peste
ai sărit\"
Pe textul:
„Serafim - întrecător de orbi - ceasul întâi" de florian stoian -silișteanu
nu spun nimic despre \"să stropești între rânduri, în loc de agheazmă,
să dispară dracii, să rămână albul ca lamura.
papucii sunt pregătiți, sunt gata pentru călătoria în apele somnului.
nimeni n-are să știe că am fost
un croitor de haine, fără măsură exactă, pentru himere.\"
Pe textul:
„îmi citești, printre rânduri, tot sângele" de George Pașa
îți las semn obosit
că
mi-a fost dor
de urmele tale
prin satul agon(i)a
\"ce bolborosea apa in țevi?\"
după liniștea întâlnirii cu vocea
care le știa pe toate
ai plonjat lângă
spuma zilelor
unde Vian
pescuia pești
la robinet
ți-am arucat doar o bilă
ea se va rostogoli singură
ce bolborosea?
la noi poate bolborosi multe
poate bolborosi
un apus repetat
un răsărit răsturnat
poate fi un nod de șoapte
tăiat de-o sabie
sau poate:
\"o voce mi s-a așezat pe umăr și
mi-a spus că știe genul de întrebare la care nu am răspunsuri
că este asemeni uitucilor
care privesc peste cîmpurile vraiște ale începutului de mileniu
dincolo de gardul orizontului unde gîlgîie asfințitul\"
Pe textul:
„ o voce mi s-a așezat pe umăr" de Vasile Mihalache
razele de curbura erau stranse-n nopti de poezie
in drum spre casa
coteam spre o pitzza
mai juleam masinile
si poate
mai puneam umarul
acolo
la dig...
acum
te-ai oprit intr-o nostalgie
pe care n-o numesc...
doar știi că la far
nimic nu e-n zadar...
\"pentru a simți otrava din nou. s-o îmbraci ca pe o gheață, una care te apără de viscolul acesta stârnit din senin iar iarba se apleacă, se tot apleacă
să nu-ți pierzi otrava, dar nici să n-o lași să-ți fie aproape, mai ales când taci și tăcerea devine cea mai importantă femeie
azi, marta mi-a atins din greșeală cerul gurii. degetul ei a fost foarte rece\"
despre tăcere corect ar fi să zici:
bătrâne
mai bine ca mine
știi ce-i aia tăcere
am dat și eu la plezneală
pe terasă
la bere
la herimon
știu ce zici
o tăcere nu poate fi niciodată comparată
cu atât mai puțin cu cea mai importantă femeie
de nu-i așa
m-aș bucura să fie cum zici
ca semn electoral
îți las un (Y)
să-ți aduci aminte de
absint și imposibil
Pe textul:
„taci. uneori e iarnă" de dan mihuț
e totusi plina si-i rotunda si-i roata la un car de dor
ori
daca vrei
e insusi semnul
pe fruntea ploilor de toamna
ca-ntr-o oglinda de lumina
e locul chipului
de doamna
peninsulara intamplare
imbratisand un golf pelin
din umbra plopilor fosneste
un cant de mare cu senin
chiar daca pare suparata si sta ascunsa dupa nor
e totusi plina si-i rotunda si-i roata la un car de dor
Pe textul:
„începutul începuturilor (mirko 17)" de Ioan-Mircea Popovici
acum faci noduri si-n coduri cu fluturi
carari umbre si blesteme
te ridici
dintre scheme
spre stele
\"dacă descâlcești nodul ăsta
un fir duce la mine\"
ca o atingere de Infiniti
ai dus mai departe si-ai pus pe altarul jertfei:
\"ca sa ajungi la mine
îți trebuiesc aripi să zbori
bucate cu care să ții focul în vatră\"
ma bucura zborul jumatatilor inegale
pe cararea nucului cresc pietre noi
intre vise si soapte
scripetii goi
\"doar pietre în urmă
în jurul focului strâns
peste alt sâmbure
nedesfăcut de rotund \"
candva
se va intampla minunea
și
samburii vor rodi...
Pe textul:
„fragmentarium" de Petru Teodor
