Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

șampanie și lacrimi

(17:34)

2 min lectură·
Mediu
azi secera și ciocanul își vor spune adio secerișul din decembrie va râșni boabele pe nicovala unde ciocanul a rămas suspendat așa am visat când m-am trezit am pohtit de-ar fi să fie așa voi pune cruce în punctul acesta și îi voi spune Zerrrrrrrrrrrrooo Infinitul va înveli cu speranță visul meu iar eu voi zice: în sfârșit! dacă nu voi ști s-a sfârșit și atunci îți voi povesti orice altceva cum ar fi asta: ai mei copii au stat 6 ani la Brest mari plimbăreți au cunoscut pe acolo afară au început petardele de sărbători fetele Dorrei gemenele Ponna și Dorruța le răspund cu lătratul lor cu mărul am o relație specială totul a început cu povestea a 17 mere pe care le-am pus într-un vas turcesc frumos și le-am trimis lor sunt primele mere ale inorogului povestea celor 17 mere începe în cafeneaua scriitorilor acum la baza nautică am doi meri care se numesc merii inorogului pe lângă ei mai am un prun un cais și un cireș am pus și un gutui dar a avut o soartă tristă acolo la Brest au învățat copiii mei să culeagă scoici în perioada refluxului …………………………………………… goluri apăsând ca o piatră de moară sapă adânc din abis în abis doar o minune din marele vis poate să schimbe ceva Constanța, 6 decembrie, 2009
073.620
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
222
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Ioan-Mircea Popovici. “șampanie și lacrimi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/13918070/sampanie-si-lacrimi

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@nache-mamier-angelaNANache Mamier Angela
poem instrospectiv interesant,scris cu finete si eleganta pe un ton confesiv,cu anumite elemente biografice care sunt rezultatul unor emotii si trairi intense
atentie la confuzia cu \"fetele\" care latra ,nu e clar pentru oricine ca e vorba de animalele dragi poetului,desoarece mai sus vorbeste \"de copiii sai plimbareti
în lumea larga\"
un poem cu aceente sociale dar si apropiat de cotidian,la început între zi si noapte si apoi direct ,narativ si colectionar d efrumusetile intantanee ale existentei
a doua parte a poemului este cea mai reusita
0
Da Angela,

\"doar o minune din marele vis
poate să schimbe ceva\"...

am lămurit observația cu lătrătoarele. Mulțumesc și să fie semn bun.

Același Yannelis, dintr-o (imp):resie de țărm de mare
undeva-cândva
când Nicolae și-a uitat cizmele și sacul la scara mea cu iluzii...
0
@stefan-doru-dancusSDStefan Doru Dancus
Poem \"de interior\", i-as spune, daca ne gandim la faptul ca autorul vorbeste despre evenimente ale propriei vieti. Se aude marea si pe-aici, ca prin marea majoritate a textelor lui Ioan.
Cele bune,
Dancus
0
FAflorian abel
Excelent realizată interferența planurilor social - politic cu personal - sufletesc, o renunțare care de fapt spune \"m-am întors spre ceea ce ma ajută să vă accept, dar, atenție!, nu vă ignor, ochiul interior își răsucește rostul tot către voi\".

Visele au rost, minunile se pot împlini, de timpul ucis trebuie să se dea socoteală căci prea puțin a rămas vibrând a adevăruri.

Cu stimă, FA
0
Florian Abel,

multumesc pentru trecere si perla lasata la mine la scara.

Doru Dancus,

ai gasit tu ecoul de mare
ca un moment de respiro
ca o carare

iau acum patru puncte (doua ale voastre)


1. de timpul ucis trebuie să se dea socoteală căci prea puțin a rămas vibrând a adevăruri

2. se aude marea si pe-aici

3. povestea celor 17 mere începe în cafeneau scriitorilor

4. să culeagă scoici în perioada refluzului

cu ele fac bila
si nu-i mai dau drumul pe scara

merg cu alexis
si jucam o partida de popice


batrane
da-i bice

(PS): perfecta privirea retrovizoare spre perioada salamului cu soia.
0
@petrut-parvescuPPPetruț Pârvescu
***
da. un poem al palnurilor introspective... felicitari!
0
@ioan-mircea-popoviciIPIoan-Mircea Popovici
cuvintele tale
sunt ca un mir pentru ranile mele

sub albul zapezii
macii salbateci infloresc pe caldaram

\"VÃD
și AUD prin perete
bile și cuburi linii și plane
gesturi arhitectonice ale unui peisaj demult inventat
și nu mă dumiresc îndeajuns niciodată

doamne
îmi zic uneori
în patria mea fără frontiere
în nord-estul latinității noastre perverse
la porțile orientului pe bulevardul oricărei victorii
interminbile cozi ale suferinței\"
0