Poezie
fragmentarium
2 min lectură·
Mediu
(1.)
nimicnicia
nemernicia asta m-a purtat către verticală
asemeni unui cariu ce suge lemnul din floare
ca să trăiesc, ziceam, ca să respir, petală
dar ea tăcea privind, nu-'nțelegea furia
stătea în palmele mele ce se strângeau
stătea și zâmbea
și-n palme n-a rămas nimic
un pumn de nisip
dar am învățat să zâmbesc și de-atunci
văzduhul mă trage întins
(2.)
ca sa ajungi la mine
îți trebuie aripi să zbori
bucate cu care să ții focul în vatră
un pic de iubire cu care să te înfășori când gol
dar mai ales dintre toate
trebuie să știi ca să mori
mângâind
apa ia cu ea fărâme din piatră
și-n sărutul lor devin una
dar piatra nu uită că trebuie să cadă
în cele din urmă
și nisipul din ea o frământă
și-ncet își destramă deșertul
infinit fără alb și somn
(3.)
el pășea
și-n urma lui sarea
ca o zăpadă
pe marginea trupului
și-n ea cădeau frunzele
cădeau soarele, norii, stelele,
luna cădea ca o undină în umbre
cădeau toate
ca o cărare
prin ochii lui către cer reflectate
oasele, carnea, penele, blestemul de lut
ca o ceață spălată de vânt
și îngerul își lepăda hainele ce-i legaseră suflul
de răcoarea adâncurilor, iar fluturele își frânse trupul
și le dădu copiilor flămânzi să mănânce
iar ei dansară și se veseliră
pentru că nu se mai osebea
osul de văzduh
doar pietre în urmă
în jurul focului strâns
peste alt sâmbure
nedesfăcut de rotund
023.102
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Petru Teodor
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 244
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 50
- Actualizat
Cum sa citezi
Petru Teodor. “fragmentarium.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/petru-teodor/poezie/13913010/fragmentariumComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
PTîmi cer scuze.
am auzit glasul celui care m-a învățat că valul nu se ascultă, ci se cântă.
va trebui să mai trec, așa-i.
să mai despic cele spuse.
îmi plăcu comentariul.
și ironia din el.
vă mulțumesc frumos pentru popas.
și vă mai aștept.
oricât de trecător.
pt.
am auzit glasul celui care m-a învățat că valul nu se ascultă, ci se cântă.
va trebui să mai trec, așa-i.
să mai despic cele spuse.
îmi plăcu comentariul.
și ironia din el.
vă mulțumesc frumos pentru popas.
și vă mai aștept.
oricât de trecător.
pt.
0
acum faci noduri si-n coduri cu fluturi
carari umbre si blesteme
te ridici
dintre scheme
spre stele
\"dacă descâlcești nodul ăsta
un fir duce la mine\"
ca o atingere de Infiniti
ai dus mai departe si-ai pus pe altarul jertfei:
\"ca sa ajungi la mine
îți trebuiesc aripi să zbori
bucate cu care să ții focul în vatră\"
ma bucura zborul jumatatilor inegale
pe cararea nucului cresc pietre noi
intre vise si soapte
scripetii goi
\"doar pietre în urmă
în jurul focului strâns
peste alt sâmbure
nedesfăcut de rotund \"
candva
se va intampla minunea
și
samburii vor rodi...