Ioan-Mircea Popovici

“…dintr-o firidă a clipei,
mi-a surâs adevărul,... pelerină pentru așteptări.”

toată lumea poa’ să vadă
steaua asta are coadă
e cometa din poveste
care are-n ea o veste

vestea, umbrela și alte amănunte
le găsești la butoaiele lui Merlin



s-au pregătit ele
in casa nimbului
să vină lumina

în acord de contraziceri
stăm la șotii
între dodii
lui Tataia
din Mamaia:

Ani, câți sâmburi au trei rodii!

Aș mai zice de-o urare
dar veniră derbedeii
însetați ca mielușeii
să continuăm festinul
și să colorăm destinul

Yannelis, Sloterius și Zelkanu
dau și ei un rând
la Hanul Piraților
ca la Șura Dacilor

În așteptarea lui Tataia
înflorește Mamaia
în regia Corinei
din spatele cortinei

ymp:resie de scară
pe Plaja cu suflet
un pumn de scoici
și-o stea mare
cât un Luceafăr
și-un nufăr

în ochii pictorului
e verde azi bila albastră

în estetica jocului cu mărgele de sticlă
se adeveresc spusele mele
pentru că-s bazate pe pietrele zidirii
cu taina iubirii
adunată-n fiecare clipă
din izvorul curat al Tympului
cu apa vie
din care se știe
bea și calul
și călărețul
asa m-au învățat ei
ai mei
în cei dintâi ani ai vieții
cu zorile diminetii
adunate-n zorii de acum
jar stelar
fără fum

înainte de-a ne întâlni
îți spuneam:

“toate trebuie să fie precum este vioara lui Mătăsăreanu... cu cheile îintoarse la valoarea lor... nici prea mult nici prea puțin”

lema gestului
conturează cărările dialogului
prin jumătățile inegale
ale Infinitului prezenței
și ale absenței
la piramida vieții

un înveliș
ca o tăcere a nopții
în mijlocul căreia
se aude foarte bine
țărmul

textul este "o scară de dureri"
cu cea mai inaltă treaptă a durerii
aici

"mi s-a spus că niciun eșec nu m-ar fi adus mai aproape de om mai aproape de pom de atom și de tine

că în biserica părăsită în care s-au rugat bunicii și părinții mei îl voi găsi pe Dumnezeu...

iar eu am fost prost mă am crezut tot"

am scos doar două cuvinte
și-o literă mică

zicerilor le-am făcut punte
spre munte

când este să-ți deschizi inima
fă-o doar celui care…
tu știi despre cine spun
și nu-l numesc


când se întâmplă blocaj
am o intrare secretă
prin garaj
ca acum
aici

ziceri la răscurce

diptic cu triptic
secțiune verticală
prin trunchiul lui “if”



zicea Înteleptul: “Nu-ți deschide inima oricui, dar vorbește despre treburile tale cu omul înțelept și temător de Dumnezeu”.

aș înlocui "bă" cu băi!
"pentru rezonanța prezenței lui i"

la un semn
căzu cortina
în Adevărul ultramarin
pe țărmul faptelor
fugind de zarva cuvintelor
în liniștea din icoana mea


"cheia corzii
aici

bucuria de-a fi
în dragoste”




aleargă și tu
pe scara fără nume
opreștete-n Portativul
poveștilor adevărate

Pictorul este de găsit
în galeria Muzeului de Artă
cu lacrimi în ochi

povestea lui Octav
din ultima fotografie
cu 10 ani și-o zi
de pușcărie

o parte
din povestea icoanei
este la mine
cealaltă-i pe mare
cu echipajele
din care
cel dintâi echipaj
se va vedea
în Săptămâna Luminată
cel care știe că acum
...........
...............
..................
am lăsat loc de cuvinte
pentru ultramarin
ascuns în condei
în serviciul Dumneaei
Bucura de-a fi
acum
ca atunci când

din inima gândului

"prin sângele nostru defilează naufragii
....................................
lumini bâlbâite prăbușindu-se din largul unui război civil
au mutilat direct din pântec
cuvântul prunc"

cât despre câini
cei mai credincioși stăpâni
ai Farului Universal

de pe vapor
felicitări pentru diptic

aici se ascunde-o poveste
îmbrăcată-n n-ptic de metafore
din care
aleg un triptic
înstelat
așa cum am făcut-o cândva
pentru Cezara

"un pic mi-este frică
și tremur"

"gândul tău miroase a mosc a licurici noaptea
pe mine mă umbrește un vis
sunt o pală de vânt deja-vu"

"eram mică erai castel de nisip
eram o undă de apă te scăpam printre pești
te lăsam apoi să mă străbați cu ale tale corăbii de fier
mai uiți tu ferestrele către mare să fie întâlnite de vânt? te mai pierzi tu așa?
aerul vibra apoi a ambră a cetini
da
așa era pe atunci"

ce rost ar avea
să acopăr perla
născută din lacrima pură
în care
steaua se oglindește singură

"dacă ești lângă mine
pot învăța alfabetul îngerilor
restul nu-mi folosește la nimic
.......................
desenez cu degetul prin aerul rarefiat
peșteri în care să ne ascundem"

o scară de gânduri
născute dintr-o dilemă
Infinit sau Zero?
aceeași întrebare
cu alte cuvinte

"dintr-un univers într-altul prin gãuri negre mã strecor
ca sã vã scriu poezia ultimului refugiu
dar nu înainte de a asoma infinitul
sã nu simtã durerea trecerii prin clipã "

"poate că...lumea ta nu e fãcutã din versuri scrise în vis
sau poate cã ești un poet și visezi infinit"
care nu simte "durerea trecerii prin clipã"

în clipă se strânge totul
și acum și atunci

"spațiile asigurã limitele dintre douã creații"

limitele și punțile
la un loc
într-un punct de sprijin

"corabia s-a umplut cu pilde
furtuna s-a potolit
pentru că toate
cu înțelepciune s-au făcut"


"To be or not to be
That is the question!"

Cum îți sună aceasta?

“Similarly, one can show that…”

vor veni vremurile/ când se vor aduna cele bune
și tot buruienișul/ toată șerpăria de acum
vor părea/ dintr-o poveste absurdă

tot afacerea Nana
avea să fie pietrarul
care se ocupă de piatra de hotar
de la altarul bisericii
Nașterea Sf. Ioan Botezătorul
din Bujacul Aradului
și Miruna
fata arhitectului Miloș
care se ocupa de Monumentul Eroilor
dintre Primărie și Palatul Cultural
și celelalte de acum
de pe Strada Eminescu
la numărul 16
o stradă paralelă cu Mețianu
unde-am copilărit
în aceeași curte cu Ștefan Zicher
care se ocupa de Cursa de șobolani
si de Abelard
toate acestea
capriciul unui hazard
despărtite de Plaja cu Suflet
de un simplu gard
în prelungirea Zidului Alb

"s-au sălbăticit și ele
orele și clipele mele
s-au strâns împreună-ntr-un gard viu
împrejmuind casa Tympului"

ați venit și voi
cu un cerc magic
de prietenie și bucurie
chiar acum când
eram grăbit
să dau zvon
să primesc cât mai repede știre
de la Kohn Arthur

ieri am văzut o pasăre de țărm
cât o pitulice
care l-a acceptat pe fotograf
să se apropie de ea
s-a lăsat mângâiată
apoi s-a ridicat de pe cuib
în care avea trei ouă
a dat un tur
de jur împrejur
să vadă dacă fotografu-i singur
și merită încredere
când a revenit
nu s-a mai întors la cuib
ci s-a așezat în palmele fotografului
care făcuse din palme
un cuib
în care așezase ouăle
o imagine atât de duioasă
un om
și-o pasăre
sub arcadepontice
urarea
să dai de templul dorințelor
din care să pleci cu semințe de RODADOR
și-n plus
să găseți cântecul
si descântecul
cu urările de an bun
cu sănătate și cu bogății spirituale
ca cele bune
să se adune-n casa omului
purtător de lumină
și Adevăr Pur

căutându-mi amicii de școală
primii care mi-ați ieșit cu darurile
ați fost voi

nimic nu-i întâmplător
așa-mi spunea Isihie
când ai ajuns într-un loc
nu te grăbi să pleci

anul acesta
nu-l voi lăsa să se termine
se aplică lema gestului
teoremei de prelungire
operatorului compact și pozitiv
din motiv

că tot s-au lipit întâmplărie
de zările magiei de Crăciun
stăteai așa
cum n-ai fi crezut
în cântecul pruncului mut

"...atârnat la mila soarelui și a norilor
să te gâdile vântul sub brațe
să râdă de tine o vrabie de pe creștet"

vântul te gâdila sub brațe
de tine râdea o vrabie
pe creștet
din gardul viu
câinii

"în drumul spre grădiniță
văd filmul instant al desprinderii căderea
și întrebarea de ce cad frunzele alex"

nici nu mai știu
cum se face
că întrebarea
a dispărut

așa a ajuns la mine
pe-o rază
cu un colind

Pe langă farmecul poveștii, apare și-o temă majoră, tema Adevărului Pur. Iată că din partea Fundației Bălcescu, un Domn Profesor, Gh. Calotă Brăila, pune punctul pe "i":

"ea? “Am terminat doctoratul anul trecut, la Universitatea Politehnică din Catalunya, Facultatea de Navigație Barcelona, fiind un doctorat internațional, teza purtând numele de : "INCOTERMS and the legal regime of loading and unloading particular study of traffic in the Black Sea".

Cu toate acestea, întoarsă acasă, nu am reușit să îmi găsesc un loc stabil nici în ziua de astăzi , visul meu fiind să predau...
Domnule Profesor Ioan-Mircea Popovici,
Exista bocitori de ocazie, si televiziunile ii platesc bine ca sa se lamenteze in directe!, care spun
- Tanara generatie incotro?
-Invatamantul romanesc este la pamant!
-Ne pleaca tinerii!
Parerea me eate ca de vina sunt cei care conduc treburile tarii!
Ei, acestia care sunt raspunzatori de viiorul tarii, trebuie ca in cel mai scurt timp sa (isi re)vina acasa si sa mai salveze ceea ce se mai poate salva!
Marturia CRISTINEI - nume parca predestinat sa spuna adevarurile care dor!- este strigat de durere, dar nu de disperare, este dovada ca intoarcerea acasa nu tine de tinerii care au plecat la studii in strainatate, ci de cei care, ramasi aici, se ingrijesc (ar trebui sa se ingrijeasca!!!) de revenirea acestora.
Cele mai inalte autoritati ale Statului sa ia aminte de strigatul (inca unul!) Cristinei si sa intreprinda masurile necesare. Dar cat mai repede!
Numele CRISTINEI si, mai ales, strigatul ei trebuie cunoscute!
De-as zice LA ANUL SI LA MULTI ANI dupa cele scrise mai sus, as realiza un umor involuntar pe care vreau, cel putin de SARBATORI, sa-l evit!
Puneti Dumneavoastra fraza de incheiere!
Cu aleasa consideratie,
Gh.C.Braila"

O frază de încheiere? Problema are soluție, din partea oamenilor de ispravă, după cum se vede, din ce în ce mai puțini.

Povestea este la început. Spiritul Crăciunului lucrează-n inimile curate. Vezi cele 9 fericiri și semnele iubirii: "unde este comoara ta, acolo-i inima ta". Autoarea dedică acestă poveste magică, cu toată dragostea, micuțului ei globuleț, Nicole Noelia, care va fi fericită să vadă, dincolo de ce vede acum, la cei 8 anișori, lecția de Prietenie și Dragoste, așa cum este povestea Micului Prinț.

galben de tei
pentru toți ai mei
nodul cel mare
din ghemul poveștii
sămânța cu miezul Veștii
acum
prin ceicarecred
izvolul Y-ului
1 Decembrie
și Sfântul Andrei

trag clopotele a sărbătoare
clopotnița s-a umplut de porumbei
darurile Sfântului
urma Pamântului-Tympului

clipele au făcut aripi
zborul e la început

"deschidea ușile
cu o Treime din Infinit
cu câinii ei de pescuit și de vânătoare
mergea pe dealul cel mare
născut din mirare și fâstâcit



Dorina zice: desenează un soare râzând și spune “soarele râde” și ai să vezi că va zice și ea apoi desenează un iepure alergând mai departe știi ce ai de făcut"

se strânge pe clipă un sunet prelung
o noapte intreagă-și alege-ntre zodii

emoția vine-n ecou de tăcere
ca o părere
iluzia scării
coboară-n arenă

"clipa
se așează pe balansoar
pune grâu porumbeilor
numără pescărușii
e vreme de-o cafea până se întoarce timpul pe dos"

Ada_Li-mi aduce aminte de Giu Li/ când într-o seară... o poveste/ aici apar multe ramuri/ din care/ iau o crenguță de cuvinte/ o ating de dedicația ta/ ți-mi iese-o citire inversa/ Iliada-i numele care-mi ieșise/ sigur că mi-a plăcut ce-ai scris aici/ tocmai de aceea/ și nu numai/ s-a întâmplat într-o seară/ un zid cu fereastră

"Ne întâlnisem, la-nceput, în cuvânt, –
două sunete singulare dintr-un spațiu
cu distanțe care deveneau armonie."

Stele din Carul Mare ți-am mai dat. Azi îți dau o stea din Pleiade.

cărțile-au ajuns la destinație
din cele atașate la text
și din celelalte

"este evident că
după atâta drum
Marginea Infinitului înseamnă acum"

În căutarea lemei, am luat cu asalt cetatea lemelor, din triunghiul cetățior. Luaserăm și trompeta cu noi. Plănuiserăm să legăm între ele lemele într-o teoremă de calcul variațional, cu ajutorul celor trei berze. Aveai tu o tâlcuire a cuiburilor de barză și-a celor trei cetăți: Ibida, Enisala și Histria. Când am întrebat ce plan ai, la început ai tăcut. Apoi ai spus că-n galerie. derivatele parțiale-și intră-n rolul. Cele de ordinul I la intrare, cele de ordinul II, în proba arcului lui Ulysse.






acum se vede mai bine
de unde vine starea acesta

«parcă mai bine-ar fi fost
să știu mai puțin»

poate că da
poate că nu

Prietene, ai ocolit lema și ai intrat în dilema "care celălalt". Undeva pomenesc numele lemei. Căutarea rămâne deschisă. Undeva-mi aduci aminte de vorba părintelui Arsenie Papacioc. Pe tema cunoașterii, mama avea și ea o vorbă: "ai grijă Mirciuță. Decât savant tuberculos, mai bine măgar sănătos". Vorba Părintelui o las în galerie, acolo-n pălăria cu vorbe. Mersul pe ape-i o temă fundamentală. Filmul de pe youtube e o poveste frumoasă. Sigur că-n bila albastră intră toate. Si cu cat raza-i mai mare, cu atât contactul cu necunoscutul este mai extins. Călare pe cal, lucrurile se văd întotdeuna altfel. Imi cer scuze dacă a fugit vreo literă sau două și-au mai schimbat locurile. Important este: să fie-n firea sufletului. Penru cei care cred de la distață este altă poveste. Aveam un prieten, Mișu din Voiajul. Și-a construit el o troiță, din smerenie, zicea el. Dar el era certat cu "Tatăl nostru". Zicea: cum o să-i iert eu celui care mi-a greșit. E smerit mândrulețul, spunea tata prietenului meu. In galerie-i lumina interioară. Despre acesta vorbesc cei doi. Unul în ciclul Vânzătorul de aripi, celălalt aici.

Centrului Militar
salut cu onor
din umor

mi-e dor de Valentin Donici
si de vremea-n care Poeții Constanței
precum Sanda Ghinea
și Arthur Porumboiu
făceau să cadă cortina de aplauze
si să intre-n lumină
Roșca, Geo, și Romeo

acord de cord cu Laurențiu Orășanu

"Eu cred că, d.p.d.v. organizatoric, festivalul de la Constanța mai are o cale de străbătut până când să se așeze. "

prin cântecele lui Dan Spătaru
trecea fanfara militară
dar noi nu mai avem
marină militară
decât
Amirali ai umorului
și saltimbanci ai dorului

din Magistrala Albastră
a rămas o fereastră
închisă
pentru microbuze
și autobuze

multe-s de pus în desaga lui Nastratin
râde-n sughițuri măgarul lui Techir

nu mai zic despre paiete
și paiațe-n piețele Tomisului
cu revista lui de Culutră
care mai așteaptă o tură
sau încă o turmă?