Depășind confuzia

nu ar fi trebuit să deranjez acest spațiu, observ că este vorba de o dedicație, însă vreau să spun că mi-au plăcut mult două versuri:
"Ieri, căutam un arcuș pentru vioara întâi,
însă vioara mi-a spus că poate să cânte și singură."
aici: "Ne întâlnisem, la-nceput, în cuvânt", cred că se recomandă o altă formă a verbului.

să intri și să dai „bună ziua” când un poem îți este dedicat...
dar, dacă editorul dorește să taie un cap, să-l taie pe-al meu.

poemul mi-a plăcut și mulțumesc pentru dar...
ultimul vers (sau ultimul acord) vine să împlinească nespusele.

Doamnă Ardeleanu, eu nu cred că ar trebui alt timp verbal, fiindcă nu mă refer la începutul lumii, ci la un început al întâlnirii noastre întru cuvânt. Așadar nu mergea imperfectul, pentru că nu este o perspectivă atemporală sau nedeterminată, nici perfectul compus, iar perfectul simplu cu atât mai puțin. Alt mod verbal nici nu ar intra în discuție.
Yannelis, mi-a plăcut chestia cu Iliada, chiar dacă nu e o poezea de amor. Se pleacă din real și se ajunge și la unitatea imaginară la care te referi. E o chestie cu un arcuș nevinovat.
Adriana, nici arcușul, nici tu nu aveți vreo vină că mi s-a năzărit mie să scriu o pașadină cu rădăcină în real. Nespusul ăla, da, e o "lectură" a chipului.
Și uite cum o confuzie dă naștere altor confuzii!

nu, eu ziceam doar că "Ne întâlnisem" ar trebui să fie -Ne întâlniserăm-.

Așa este. Sigur am nevoie de ochelari. Mulțumesc!