Poezie
eram mică erai castel de nisip
2 min lectură·
Mediu
tu ești al doilea crin
îmi șopteai uneori
eram mică erai castel de nisip
eram o undă de apă te scăpam printre pești
te lăsam apoi să mă străbați cu ale tale corăbii de fier
mai uiți tu ferestrele către mare să fie întâlnite de vânt? te mai pierzi tu așa?
aerul vibra apoi a ambră a cetini
da
așa era pe atunci
ciuturile erau pline cu ceai chinezesc
care chiar plânge
căzând
de ceva timp eu chiar sunt ființă de aer nu știi
ba știi
nu credeam că voi aștepta până acum
să păzesc din nou ungherul acesta micuț
să îți simt alunița asta ascunsă
dâmbul acesta fermecător
brândușa asta de carne protejată de braț
odată scânceam
a ta Eveline
știi de când nu am mai ascultat cuburile de gheață jucându-se
în bomboniera noastră de cristal?
mă îmbrac din tine ești frumos ca brândușele
ești calin
ești alb
gândul tău miroase a mosc a licurici noaptea
pe mine mă umbrește un vis
sunt o pală de vânt deja-vu
aceasta este nunta a doua
îți spun
o nuntă în cântec de țimbale și de flaute turcoaz
cu ghitare ce torc lângă fluiere mici de soc
unirea cea de-a doua cum mirele m-a lăsat să-l petrec
nu știam ca trebuie trecută o poartă pentru asta
un pic mi-este frică
și tremur
sângele tău e călduț aortele tale nu ard, nu-i așa?
ce firesc aș rămâne în sângele tău
spun acum
vezi că mi-am scăpat sovonul lângă cămașa ta roșie.
023.001
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Iulia Elize
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 248
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 41
- Actualizat
Cum sa citezi
Iulia Elize. “eram mică erai castel de nisip.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/iulia-elize/poezie/14043117/eram-mica-erai-castel-de-nisipComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IEd-le Ioan Mircea Popovici,
primiți poemul stelelor mele, cu mulțumiri pentru generosul semn de lectură, mă bucură mult faptul că a plăcut modestul meu text!
"de urci înspre lumină pe o scară
te-ating pe umeri degete de stele
și treci prin universuri paralele
doar să respiri la fel ca-ntâia oară
poate ajungi la sursa cea primară
să-ți risipească picături pe piele
când urci înspre lumină pe o scară
te-ating pe umeri degete de stele
o să culegi atunci o lăcrămioară
în simfonii bizare din acele
planete-ndepărtate cu inele;
le vei afla parfumul ca de pară
și vei urca-n lumină pe o scară."
primiți poemul stelelor mele, cu mulțumiri pentru generosul semn de lectură, mă bucură mult faptul că a plăcut modestul meu text!
"de urci înspre lumină pe o scară
te-ating pe umeri degete de stele
și treci prin universuri paralele
doar să respiri la fel ca-ntâia oară
poate ajungi la sursa cea primară
să-ți risipească picături pe piele
când urci înspre lumină pe o scară
te-ating pe umeri degete de stele
o să culegi atunci o lăcrămioară
în simfonii bizare din acele
planete-ndepărtate cu inele;
le vei afla parfumul ca de pară
și vei urca-n lumină pe o scară."
0
îmbrăcată-n n-ptic de metafore
din care
aleg un triptic
înstelat
așa cum am făcut-o cândva
pentru Cezara
"un pic mi-este frică
și tremur"
"gândul tău miroase a mosc a licurici noaptea
pe mine mă umbrește un vis
sunt o pală de vânt deja-vu"
"eram mică erai castel de nisip
eram o undă de apă te scăpam printre pești
te lăsam apoi să mă străbați cu ale tale corăbii de fier
mai uiți tu ferestrele către mare să fie întâlnite de vânt? te mai pierzi tu așa?
aerul vibra apoi a ambră a cetini
da
așa era pe atunci"