Jurnal
în ochii Pictorului
(și-ai celor care iubesc)
1 min lectură·
Mediu
privește în ochii Pictorului
și spune-mi ce vezi
dacă stai de vorbă cu El
afli ce înseamnă să iubești marea
și lumina deschiderilor spre Infinit
am cunoscut oameni-icoană
și icoane care și-au găsit omul
icoana lui Gheorghe Clinci
de la Părintele Isidor
pe lavița unui nor
cu unitatea imaginară
în lumină
ultramarină
ajunge-n Topalu
printr-o minune
trăită de ei
și ținută-n taină
o coardă care cântă
încântă
un capăt este la tine
celălalt la El
cheia corzii
aici
ai căutat țărmul faptelor
fugind de zarva cuvintelor
în liniște și
bucuria de-a fi
în dragoste
Constanța, 2 februarie, 2014
(din taina icoanei făcătoare de minuni)
065.688
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ioan-Mircea Popovici
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 104
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Ioan-Mircea Popovici. “în ochii Pictorului .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ioan-mircea-popovici/jurnal/14043538/in-ochii-pictoruluiComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Distincție acordată
poate că am cunoscut și eu unul sau cel mult doi oameni icoană. dar nu mai mult de atît cred. mi-a plăcut proiectul tău. iconografia este o mare taină și fiecare dintre noi a auzit cîte o poveste despre pictorii care pictează în biserici. ei vorbesc cu Dumnezeu, prin icoanele care le pictează. fotografiile vorbesc de la sine. eu știu ce ai vrut să spui acolo cu icoanele care își găsesc omul. există o cale spirituală care se deschide din icoană spre inima omului. și aici sunt povești de spus. un lucru de reținut din această poveste este acela că, atunci cînd întîlnim un om icoană să îl păstrăm în noi. vorbele izvorîte din sufletul lui sunt uneori lumina ce vindecă ceva din ființa noastră.
am trecut pe la tine, bia
am trecut pe la tine, bia
0
poemul imagine, povestea dintre povestile spuse si nescrise
este o poveste de seara care se aseaza bine in timpul cel scurt
iti multumim.
este o poveste de seara care se aseaza bine in timpul cel scurt
iti multumim.
0
la un semn
căzu cortina
în Adevărul ultramarin
pe țărmul faptelor
fugind de zarva cuvintelor
în liniștea din icoana mea
"cheia corzii
aici
bucuria de-a fi
în dragoste”
aleargă și tu
pe scara fără nume
opreștete-n Portativul
poveștilor adevărate
Pictorul este de găsit
în galeria Muzeului de Artă
cu lacrimi în ochi
povestea lui Octav
din ultima fotografie
cu 10 ani și-o zi
de pușcărie
o parte
din povestea icoanei
este la mine
cealaltă-i pe mare
cu echipajele
din care
cel dintâi echipaj
se va vedea
în Săptămâna Luminată
cel care știe că acum
...........
...............
..................
am lăsat loc de cuvinte
pentru ultramarin
ascuns în condei
în serviciul Dumneaei
Bucura de-a fi
acum
ca atunci când
căzu cortina
în Adevărul ultramarin
pe țărmul faptelor
fugind de zarva cuvintelor
în liniștea din icoana mea
"cheia corzii
aici
bucuria de-a fi
în dragoste”
aleargă și tu
pe scara fără nume
opreștete-n Portativul
poveștilor adevărate
Pictorul este de găsit
în galeria Muzeului de Artă
cu lacrimi în ochi
povestea lui Octav
din ultima fotografie
cu 10 ani și-o zi
de pușcărie
o parte
din povestea icoanei
este la mine
cealaltă-i pe mare
cu echipajele
din care
cel dintâi echipaj
se va vedea
în Săptămâna Luminată
cel care știe că acum
...........
...............
..................
am lăsat loc de cuvinte
pentru ultramarin
ascuns în condei
în serviciul Dumneaei
Bucura de-a fi
acum
ca atunci când
0
« privește în ochii Pictorului
și spune-mi ce vezi »
e greu să spun ce văd, e o aventură plină de culoare cântătoare...
« dacă stai de vorbă cu El
afli ce înseamnă să iubești marea
și lumina deschiderilor spre Infinit »
privesc în « ferestrele albastre » ale Pictorului și văd anotimpuri care-și schimbă culorile și cântecul, dar dragostea rămâne neschimbată, același orizont de la margine de infinit, îmbrăcat în amintiri... cu mândrie și smerenie în același timp...
« printr-o minune
trăită de ei
și ținută-n taină
...................
(din taina icoanei făcătoare de minuni) »
mi-a plăcut mult « pe lavița unui nor »...
și spune-mi ce vezi »
e greu să spun ce văd, e o aventură plină de culoare cântătoare...
« dacă stai de vorbă cu El
afli ce înseamnă să iubești marea
și lumina deschiderilor spre Infinit »
privesc în « ferestrele albastre » ale Pictorului și văd anotimpuri care-și schimbă culorile și cântecul, dar dragostea rămâne neschimbată, același orizont de la margine de infinit, îmbrăcat în amintiri... cu mândrie și smerenie în același timp...
« printr-o minune
trăită de ei
și ținută-n taină
...................
(din taina icoanei făcătoare de minuni) »
mi-a plăcut mult « pe lavița unui nor »...
0
în ochii pictorului
e verde azi bila albastră
în estetica jocului cu mărgele de sticlă
se adeveresc spusele mele
pentru că-s bazate pe pietrele zidirii
cu taina iubirii
adunată-n fiecare clipă
din izvorul curat al Tympului
cu apa vie
din care se știe
bea și calul
și călărețul
asa m-au învățat ei
ai mei
în cei dintâi ani ai vieții
cu zorile diminetii
adunate-n zorii de acum
jar stelar
fără fum
înainte de-a ne întâlni
îți spuneam:
“toate trebuie să fie precum este vioara lui Mătăsăreanu... cu cheile îintoarse la valoarea lor... nici prea mult nici prea puțin”
lema gestului
conturează cărările dialogului
prin jumătățile inegale
ale Infinitului prezenței
și ale absenței
la piramida vieții
e verde azi bila albastră
în estetica jocului cu mărgele de sticlă
se adeveresc spusele mele
pentru că-s bazate pe pietrele zidirii
cu taina iubirii
adunată-n fiecare clipă
din izvorul curat al Tympului
cu apa vie
din care se știe
bea și calul
și călărețul
asa m-au învățat ei
ai mei
în cei dintâi ani ai vieții
cu zorile diminetii
adunate-n zorii de acum
jar stelar
fără fum
înainte de-a ne întâlni
îți spuneam:
“toate trebuie să fie precum este vioara lui Mătăsăreanu... cu cheile îintoarse la valoarea lor... nici prea mult nici prea puțin”
lema gestului
conturează cărările dialogului
prin jumătățile inegale
ale Infinitului prezenței
și ale absenței
la piramida vieții
0

bucuria cerului
când firul de viață
învață răs-învață
sfânta iubire de frumos
de larg deschis
de mișcare a valurilor
împletind gândurile curate
azurul și în piatră cântă
dar în culori în suflet în inima omului
privitor
privesc în ochii Pictorului
și mă simt mesean la cina de taină
a bucuriei de a fi
reflexie a Iubirii Lui
pe pământul ars de doruri de patimi
de nimicul mic
și atunci mă adun
în sfera de gânduri curate
rostogol pornesc oglinzii imaginile
de dincolo de hotarul
dintre pământul care sunt
și sufletul
apoi spiritul care mă privește
îndelung răbdător
să învăț zborul fără aripi
fără instrumente complicate
acel zbor liber cu adevărat
sub palma larg deschisă a Domnului
"privește în ochii Pictorului
și spune-mi ce vezi"
eu stau de vorbă cu El
El nu vorbește
vorbește prin cuvintele mele
atunci când sămânța de înțelepciune
este gata să pocnească
râzând curat ca un copil
când aruncă bulgării de zăpadă proaspătă
spre cer
mi-a spus un pescăruș
de aici din câmpie
că el prinde zborul zburând
și-l mai are în inimă
eu cum să zbor
gândul îmi este aripă
și-apoi marea o iubesc
de câte ori scoica iubirii
poposește în palmele mele
o duc la urechi
și îi ascult cântecul
deschiderile spre Infinit
le cântă cerul în fiecare dimineață aldină
în care pășesc înfrigurată acum
tainele Infinitului
sunt și în miezul de nucă
dacă nu o privești doar ca pe
miezul dulce parfumat
bun de mâncat
ci ca pe un cântec
anume lăsat să zburde
printre inimile mirenilor
"dacă stai de vorbă cu El
afli ce înseamnă să iubești marea
și lumina deschiderilor spre Infinit"
când icoanele cântă
poposesc în palmele oamenilor
coborâtori din bucurie sunt
și atunci fereastra-icoană
devine pe pământ
ochiul omului-icoană
prin el poți deschide
căile Infinitului
de ești credință pură
în ființa ta
fereastra e deschisă mereu
tu doar privești și călătorești
în inima cerului cer