Ioan-Mircea Popovici

"totul să rămână așa
... într-un pumn de lumină"

Pe lângă ceata colindătorilor
se adună și ele
rănile sufletului

"vreau să ies din istoria asta
din măștile ei așezate cu grijă în ecou
să respir altfel
mai aproape de tot ceea ce ar fi trebuit să fim"

De la “pozele cu zimți” până la “colajul de poze tăiate cu foarfeca mare de croitor” se trece prin alchemia tuturor transformărilor, unde, dacă nu stăpânești instrumentele Canoanelor Vuza, feminitatea și feminismul devin două tărâmuri fără punte între ele.


din fuga calului
în valea radicalului
luam jocul în serios

din noaptea înstelată
acum, nu altădată
o stea mare
ultramarină
pentru care-mi asum
întreaga vină

“ne ascundem sub pat,
invocăm spirite extraterestre
să ne scoată din amorțeală

Port clopoței la gât, mă joc cu tine
până spre dimineață”

"vino și te culcă
în pat de rugi
aprinse-n seri târzii
de mama ta, copile,-apoi te-ntoarce
să mângâi chipul îngropat în ploi
de lacrimi roua tainei
jocul clepsidrei cel născut în noi
din simplele iubiri
mereu iubire"


Tragismul, durerea și dorul fac din poezia Doamnei Annei-Marie un cântec dureros și duios, motiv pentru care vin și pun steluța din Vârful Brăduțului de Crăciun. Este o steluță verde lângă un globuleț albastru, cu cântec de jertfă și ceva-n plus. https://www.youtube.com/watch?v=SvmcsNqI6Z8 , Amin!

Mai mult decât remarcabil.
Fărâma acesta
"pe mine mă doare copilul din vis
rămas pe malul bălții să plângă..."
o leg de-un strigăt
pe peronul cu trenul vieții

“literele așteaptă să primească aripi”


“în gânduri apasă doar glasuri”

“mă bucur de clipa care ne-mbrățișează până la unu”


“ora vrea să fie schimbată
și eu să bat pasul pe loc
de iubire
de neiubire”

“un cerb s-a dus să ia curcubeul în coarne
cu cerul întins
peste ape
un pas mai departe
dimineața în care m-ai întrebat cum de sunt
mai înaltă
am răspuns cu o inimă
mai aproape”

lira și-a acordat strunele
cvintetul așteaptă...

cu scara Tympului
care-i calendarul
cu toate ale lui învățături
prin gesturi, semne și parabole
urc scara scărarului Ioan
și mă ating de “scara clipei”

în urma atingerii
rezonanța bătăilor de toacă
și ale inimii

"mi-e dor de Tine
Doamne
prin rugă-mi sting lumina
iar Tu
o reaprinzi
e tainică-adormirea și tainică-i trezirea
când printre cruci cu steaua pasul încropești"

itinerarul de inițiere-n dorul de Dumnezeu
și de inimă curată
e la început de izvor

ieri s-au sărbătorit
din epistola lui Timotei
și credinta orbului din Ierihon

O perfectă introducere la "o carte de autor". Pune picătura aceasta de turnesol

"înlăuntrul meu e mereu tânăr și oricând oricine poate învăța de la el viața poate fi o carte de căpătâi nu praful așezat sălbatic nu cumințenia nici muțenia lor pe rafturi ci cuvintele în defilare duc mai departe iubirea miros de melancolie peste lemnul de brad"

și deslușește și tu motivul luminilor de autor...

Poezia Corinei respiră curat, din clipa lungă, pe care Poeta din nor o numește
"clipa cuvenită". Lângă noduri de Tymp, "noduri ombilicale", între strune marine, arcade alpine, năvod de ecouri, de doruri și întâlniri:

"Tu mă vei recunoaște mult mai târziu
când îmi vei găsi ochii
dând la o parte ridurile, ălea străine,
iar timpul va scoate din sertrare
parfumul trupului meu.
Palmele mele-ți vor mângâia obrazul
și anonim, vor șterge lacrima de la vânt,
apoi vor aranja fularul
subțire și alb,
ăla cusut de mine..."

Ottilia?! O cronicară-n care rezonanțele fac noduri muzicale și vizuale, cu
ridicarea interesului la fileu. Poate n-am observat eu, dar aș vrea să știu
unde pot găsi cartea "Poetul de lângă nor"

Piteșteni, vi se pregătește ceva! Nu ceva de azi pe mâine. Pentru sufletul vostru,
o parte din cer coboară pe pământ. Vorba aceea: precum în cer așa și pe pământ!
În spectacolul acesta, totul este de excepție. Pe masură ce citesc programul și participarea, bucuria mea devine tot mai mare. Gestul lui Daniel Onofrei sper să fie o dovadă vie că școala românească nu cultivă doar știință ci și conștiință. Darul magilor este pe drum...

și uite așa, din Infinit, o rază
se plimbă-n tine cântec ce visează
că s-a atins de miezul unui gând
atiingere de cer și de pământ

"Cântec purtat de infinite game,
în sine însuși iar să se absoarbă.
Vrăjit e Albăstruiul, cum nu-i altul,
sorbit de-o notă-n ritmurile fine.
Trecut în cântec, resorbit de sine,
va ști, de-acum, cât e de sfânt înaltul. "

un pumn de stele ai pe portativ
cu bucurii și cu tristeți amare
mireasma de gutui e dinspre mare
cu galben de polen și de uitare

"Pătrunde-n miez ca-n propria sa casă,
desculț, lăsând afară toată zarva.
Și-a scuturat din sine toată pleava"

vorba parabolei biblice
"pentru cine are urechi de auzit
ochi și celelalte, pentru privit"

De la Yannelis cetire, printre randuri,
încă o mie și unu de gânduri...

La mulți ani! și împliniri Albastre
ca atunci, în seara de la Histria
și ca acum, din livada cu gutui
cu must dulce și amărui
într-o oală de pământ
din altarul sfânt...

ce noroc avui
în floarea de gutui
uitată de vânt
pe-o ramură

pe tangenta la lac
lebedele-și învață puii să zboare

dacă l-ai fi cunoscut pe motanul meu
celebrul Domn Picasso
negru ca turnul de abanos
și plin de energie
ca taurul fioros
tandru și generos
vorbitor de engleza
și tacticos
ai fi văzut
în mustațile lui albe
un nou portativ
și alt motiv
în care țărmul
și lătratul de câine…

restul
când vine momentul potrivit
încă este prea devreme

de data asta
să inversăm rolurile
eu să cobor scara
și tu să urci
îmi aduc aminte prima întâlnire
memoria mea de elefant de circ
nu uită nimic


și uite așa
viața culturală din Constanța
coagulează în inimile visătoare
fidele mării, soarelui și prieteniei
au apărut librării-ceainării
precum ciupercile după ploaie
astăzi se deschide libraria Dorian Gray
de la echipajele, Cormoranii, Albatrosul și Marele Alb
ștafeta a ajuns la Poet

"dilema care e? "


Stau versurile-n Toamna Alchemistului
precum notele nescrise
pe portativul alpin
al valurilor
furtunilor de toamnă

am lăsat să se liniștească furtuna

în livada lui Isihie de la Navodari
vântul rupsese o creangă de gutui

luați-o dumneavoastră, mi-a spus Isihie
gutuii aceștia sunt plantați
de echipajul Marela Alb

acum creanga este pe vapor
comandantul echipajului
celebrul Marius din Lumina
zice că-n orele de cart
precum Creanga de Aur
vorbește


"dă-mi un nume ce-a adormit
într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte
cum te caut esență de mult
dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte"



vezi tu-n inima curată
stau acum
și altadată
să se mai întâmple-o-dată

că noi știm și să iubim
și în cântec să-l cinstim
pe cărările din viață
pe un om care ne-nvată
să privim cu dragoste
să vedem din zbor izvorul
că hrănește RodadoR-ul


iau povestea unei zile
dintr-un unghi din care norul
se descarcă-n plin cu dorul

cântă tu clipa de-acum
când e foc și nu e fum
că e focul unui Har
care nu are hotar

aș mai zice-o lege sfântă
dar mai stau azi pe vapor
nu e grabă unde-i dor
cu sămânța de-nceput
rod stă-n floare
și în lut

spune tu
că știi mai bine
tot ce înflorește-n tine

eu sunt prin arhipelag
în strâmtoarea unui prag
istmul visului și-al vieții
prima oră a dimineții

dilemele se țin lanț
echipajele de pe vapor
au scara vaporului
agățată de cornul lunii

toamna aceasta-i o toamnă specială
semnele sunt multe
primul semn
au înflorit a doua oară prunii

"Și-acolo, din fărâme, cresc alte clipe noi

Care ajung la mine, de luni până joi"


poetic zic:

"să faci iedera ghem
să o lași s-o ducă vântul
până la nunta din Sechem"

tu ești bucurie
tristețe și nostalgie

cum să nu-ți placă toamna
în casa cu iederă
cu livadă și vie


am coborât de pe Muntele Vrăjit
și m-am oprit undeva-n lan
pentru o clipă lungă
cât un an

bine zici
bine găsești
poate te învrednicești
sa mă ții la curent cu bucuriile
de pe toate dealurile cu viile
și cu armoniile de toamnă
doar esti o Doamna

urc pe dig și te chem
să faci iedera ghem
să o lași s-o ducă vântul
până la nunta din Sechem
din Toamna Alchemistului

să te văd acum ce zici

Împărate Ceresc, Mângâietorule
și Tu, Cinstită Treime,
cu Tatăl Nostru și cu
căteva multumiri
ajung între sfinți
cu Crezul pe bucățele
și cu
mărturisirile mele

"nimeni nu caută mîna mea încă vie să și-o pună
pe piept
să-i închid rana o veșnicie"

dacă n-aș fi văzut aici
la Biserica din Lemn
dintre Mare și Lac
aș fi zis să tac

și chiar tac
dar chestia aceasta
cum îți zic
am văzut-o și eu

așa-i Toamna
retrăiești vara
și aștepți iarna

"un stol de păsări înconjoară crucea bisericii
lacul așteaptă iarna
până atunci clipește soarele prin el
apoi luna
apoi noaptea lasă somnul adânc al blocurilor
să păzească locul de tăietorii de aripi"

Bine-i să poți fi-n rezonanță.
Adresa pe gmail este arcadepontice.
Aici, la Pontus Euxin a scris Poetul, de parcă ar fi scris ieri: " Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas -/ în temnița aceasta am intrat obosiți/ Și nici o fărîmă de pîine nu ne-a ramas./ Rugați-vă/ Domnului pentru noi, fraților./ Cum v-ați rugat pentru viața împăiaților."
Aici, sub arcade pontice, asteaptă un om (zâmbind răbdător, vorba lui Dan Spătaru),

Articolul acesta este precum un poem despre Intoarcerea pescarusului. De ce spun aceasta? Pentru că-n vremea în care Nae Motoc și Costel Novac păstoreau revista Tomis, la "pagini inedite" eram eu, călăreșul de inorog, cu Scara lui Escher în spate și Dimitrie Stelaru, cu scrieri inedite. M-aș bucura să primesc "o poartă electronică" cu Revista Sud, nr.9-10, septembrie-octombrie 2017.

Picasso este mai plin de inspirație decât... Nu dau nume pentru că-i ziua-n care pe treapta a doua din Marcu, Luca și Romani stă scris:
“Îți este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârșește în slăbiciune.”
Nici nu se putea un motto mai potrivit pentru Scara lui Escher, o altă bucată bună pentru Început.

Ștefane, mă crezi sau nu, eu și Picasso ascultăm
formația Cri-Gri.
https://www.youtube.com/watch?v=sTmE8OfQCqA

Știi ce mi-a spus Picasso? Vreau să aud și Pisica Neagră
cântată de Cri-Gri...

https://www.youtube.com/watch?v=qN9fVQtylMI

Răzvane, din Atunci și Acum, de la Crișul Alb

până la Marea Neagră este o parabolă anunțată

Morala o vom afla când ajungem și noi
la credința și trăirea acestui copil:

https://www.youtube.com/watch?v=zYO6G6JpoEQ


aici este doar un cântec
după el vin altele
și altele
ascultă-le și-ai să găsești
ce bune sunt lacrimile
care spală inimile curate
pentru că numai cei curați cu inima
vor fi fericiți
și vor vedea pe Dumnezeu

Toate lucrurile, la bază, sunt simple.
Trebuie să ajungem la bază!
Acolo este începutul.
Acolo trebuie să ajungem.

Nu știu cum mi-au scăpat perlele cu imagini poetice din "starea de veghe". Vorba aceea: cei din urmă vor fi cei dintâi. Iau Carul Mare să încapă toate perlele-n el. Gemenele din Carul Mare sunt ale tale.

"cum să ieși din rândurile scrise din valurile sparte
într-o zi ascunsă după cealaltă "

"atunci și astăzi vei rupe din ziua de mâine "

"diamantele veșniciei"

"orașul conține vieți între ziduri cu porți
omul din frig îmi aruncă mănușa"

"totul se vinde la preț de secundă "

"memoria se umple cu amănunte
cărăuș de semințe de vânt "