Poezie
vis de decembrie
1 min lectură·
Mediu
am visat un nufăr alb rătăcit printre peturi
mă minunam cum de sunt iarăși copil
la mijloc de decembrie
cu undița primită cadou de la tata
venit să prindă peștișorul de aur
dintr-o frumoasă poveste
locu-l știam dar balta de-atunci
cu bâtlani găinușe și stârci
colmatată acum
cu malurile năpădite de stuf
cu oglinda acoperită de gunoaie mortăciuni și mizerii
ca un ochi de pește mort mă privea
și puțea ca un hoit
moșului de sunt i s-a făcut milă
văzând copilul plângând...
ah voi gunoieri cu mașina voastră-n trântiri de pubele
de ce m-ați trezit
voiam să-i pun mâna pe creștet
și să-i spun
nu plânge copile
o baltă e viața
ce-a fost a trecut
și n-ai ce-i mai face
totuși nufărul acela e sufletul ei
să ne bucurăm că încă există
și e curat...
veni-va crăciunul
copiii vor fi fericiți
pe mine mă doare copilul din vis
rămas pe malul bălții să plângă...
022857
0
Fărâma acesta
"pe mine mă doare copilul din vis
rămas pe malul bălții să plângă..."
o leg de-un strigăt
pe peronul cu trenul vieții