Poezie
Noctis avis 1/3
Inspirată de "Toamna Alchemistului" a lui Ioan-Mircea Popovici
2 min lectură·
Mediu
Mereu am fost pasăre de noapte
de aceea insomniile mele erau diurne
sau mai degrabă am fost
pasăre de 1/3 noapte
niciodată n-am putut să zbor așa mult
precum cele din specia mea
poate și fiindcă prea repede
zburam spre prea departe
la o treime din noapte mă așezam
pe turla unei bisericuțe albe din
Târgu-Mureș, de unde, după o bună
bucată de vreme, îmi revedeam confrații
zburând pe lângă mine, făcând
tumbe prin aer când mă vedeau așezat
mă arătau ba cu aripa stângă, ba cu
aripa dreaptă (la specia noastră
ambele emisfere sunt dominante)
și piuiau, mai-mai să se prăpădească
-Așa pățește cine face pe viteazul!
ia mai exersează tehnica de zbor
lucrează la rezistență!
numai turla pe care stăteam știa
felul meu de rezistență
secretul speciei mele nu e ambidextria
nici zborul insistent și nici măcar penajul
care, știu, bate la ochi cum bătea lupul
la poarta caselor celor trei purceluși
ci e, ai să piui, că mai avem un ochi
ochiul-lunetă, invizibil
toți păsăroii în etate vorbesc
despre el și doar unora dintre ei
li s-a deschis deja, noi îi credem
nu pentru că îl vedem, ci pentru că acești
clarvăzători au penele mai sure și uneori
zâmbesc lung cu ochii închiși
în ultima vreme însă, am renunțat la
zbor, rezistența mea e praf
sau cel puțin așa ciripesc toți
păsăroii, cu aripile proțăpite-n șolduri
și smocurile lor de pene dezaprobatoare
nu mai am timp de zbor, am început
să văd foarte departe, până la
turlele Arhiepiscopiei Tomis
văd câte și mai câte, mi s-a deschis
prematur ochiul-lunetă, sigur are
ceva de-a face cu turla bisericuței
dilema care e?
dacă nu le spun păsăroilor, riscul e că
îmi prescriu Noctdepresivin Morte
dacă le spun, riscul e că
îmi prescriu Nocthalucinogin Morte
problema e că ambele afectează văzul
oare e un risc mai mic pentru vedere
să continui să zbor 1/3 noapte?
034420
0
Stau versurile-n Toamna Alchemistului
precum notele nescrise
pe portativul alpin
al valurilor
furtunilor de toamnă
am lăsat să se liniștească furtuna
în livada lui Isihie de la Navodari
vântul rupsese o creangă de gutui
luați-o dumneavoastră, mi-a spus Isihie
gutuii aceștia sunt plantați
de echipajul Marela Alb
acum creanga este pe vapor
comandantul echipajului
celebrul Marius din Lumina
zice că-n orele de cart
precum Creanga de Aur
vorbește
"dă-mi un nume ce-a adormit
într-o barcă plutind înspre ceruri în noapte
cum te caut esență de mult
dinainte s-o știu te zbăteai printre șoapte"
vezi tu-n inima curată
stau acum
și altadată
să se mai întâmple-o-dată
că noi știm și să iubim
și în cântec să-l cinstim
pe cărările din viață
pe un om care ne-nvată
să privim cu dragoste
să vedem din zbor izvorul
că hrănește RodadoR-ul
iau povestea unei zile
dintr-un unghi din care norul
se descarcă-n plin cu dorul
cântă tu clipa de-acum
când e foc și nu e fum
că e focul unui Har
care nu are hotar
aș mai zice-o lege sfântă
dar mai stau azi pe vapor
nu e grabă unde-i dor
cu sămânța de-nceput
rod stă-n floare
și în lut
spune tu
că știi mai bine
tot ce înflorește-n tine
eu sunt prin arhipelag
în strâmtoarea unui prag
istmul visului și-al vieții
prima oră a dimineții
dilemele se țin lanț
echipajele de pe vapor
au scara vaporului
agățată de cornul lunii
toamna aceasta-i o toamnă specială
semnele sunt multe
primul semn
au înflorit a doua oară prunii