Poezie
Pătrunde-n miez ca-n propria sa casă...
Textul albastru (19)
1 min lectură·
Mediu
Pătrunde-n miez ca-n propria sa casă,
desculț, lăsând afară toată zarva.
Și-a scuturat din sine toată pleava
de litere cu voce lipicioasă.
Afară a lăsat scrumul din vise,
idei hibride înmuiate-n ceață.
Ca niște pești zvâcnind la suprafață,
se-ntorc lumini din lumile închise.
Aici nu-i timp uitat între crevase,
să-și roadă clipa, cinic, în măsele,
nici glasul vreunei umbre ușurele,
să-i intre Albăstruiului în oase.
Din sine întru sine, doar minunea
cântă domol o melodie lină,
purtată de-un ecou în serpentină,
care-i asigură conexiunea
cu miezul grav, pulsând în plasma oarbă
ca fătul în placenta unei mame.
Cântec purtat de infinite game,
în sine însuși iar să se absoarbă.
Vrăjit e Albăstruiul, cum nu-i altul,
sorbit de-o notă-n ritmurile fine.
Trecut în cântec, resorbit de sine,
va ști, de-acum, cât e de sfânt înaltul.
024.806
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 134
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Pătrunde-n miez ca-n propria sa casă....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/poezie/14115523/patrunde-n-miez-ca-n-propria-sa-casaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
GPPrietene, cred că de acum va fi din ce în ce mai greu să-l ascult pe Albăstrui ce zice. Că, așa cum spune el, parcă în fragmentul precedent, lumea sa (a poemului) și lumea noastră) se ating din de în ce mai puțin. Iar cum eu pendulez între cele două lumi, se poate întâmpla să-mi scape lucruri esențiale. Cred că este necesară, de acum, o lăsare a scrisului să se desfășoare dincolo de văzul lumii, până cartea Albăstruiului se va definitiva (dacă, desigur, va ajunge vreodată la vreun final).
Cred că ai dreptate: Histria și Grădina Inorogului vor fi avut un rol important în ceea ce scriu acum, după câțiva ani. Desigur, cel mai important rol îl are Dumnezeu, fără de care nu aș fi scris nimic. Noi, creatorii, nu suntem decât istrumente imperfecte pe care doar El poate să cânte acordurile esențiale.
O toamnă plăcută, cu mii de regăsiri, fericiri și iubiri îți doresc!
Cred că ai dreptate: Histria și Grădina Inorogului vor fi avut un rol important în ceea ce scriu acum, după câțiva ani. Desigur, cel mai important rol îl are Dumnezeu, fără de care nu aș fi scris nimic. Noi, creatorii, nu suntem decât istrumente imperfecte pe care doar El poate să cânte acordurile esențiale.
O toamnă plăcută, cu mii de regăsiri, fericiri și iubiri îți doresc!
0
se plimbă-n tine cântec ce visează
că s-a atins de miezul unui gând
atiingere de cer și de pământ
"Cântec purtat de infinite game,
în sine însuși iar să se absoarbă.
Vrăjit e Albăstruiul, cum nu-i altul,
sorbit de-o notă-n ritmurile fine.
Trecut în cântec, resorbit de sine,
va ști, de-acum, cât e de sfânt înaltul. "
un pumn de stele ai pe portativ
cu bucurii și cu tristeți amare
mireasma de gutui e dinspre mare
cu galben de polen și de uitare
"Pătrunde-n miez ca-n propria sa casă,
desculț, lăsând afară toată zarva.
Și-a scuturat din sine toată pleava"
vorba parabolei biblice
"pentru cine are urechi de auzit
ochi și celelalte, pentru privit"
De la Yannelis cetire, printre randuri,
încă o mie și unu de gânduri...
La mulți ani! și împliniri Albastre
ca atunci, în seara de la Histria
și ca acum, din livada cu gutui
cu must dulce și amărui
într-o oală de pământ
din altarul sfânt...
ce noroc avui
în floarea de gutui
uitată de vânt
pe-o ramură
pe tangenta la lac
lebedele-și învață puii să zboare