Ioan-Mircea Popovici

şi uite aşa a venit şi ea
Dimineaţa de Crăciun
dintr-un an care-l precede
pe anul cel mai bun

că aşa va fi anul care vine
de când eram copil ştiu asta
anul următor va fi un an pe ogor
pe care vor rodi toate seminţele gospodarului
dacă ştie să se bucure
de lumina Darului
şi-a Harului

"I remember one christmas morning
A winters light and a distant choir
And the peal of a bell and that christmas tree smell

I wish you a hopeful christmas
I wish you a brave new year
All anguish pain and sadness
Leave your heart and let your road be clear
They said there'll be snow at christmas
They said there'll be peace on earth
Hallelujah noel be it heaven or hell
The christmas you get you deserve"

Christmas in Vienna 1999 The Three Tenors L.Pavarotti, J.Carreras,P.Domingo

https://www.google.com/search?q=greg+lake+ian+anderson+father+christmas&oq=greg+la&aqs=chrome.1.69i57j69i59j0l2.13482j0j7&client=ms-android-lenovo&sourceid=chrome-mobile&ie=UTF-8

cu credinţă şi cu dragoste
ne apropiem
aşa cum spune cântarea

"Cu frică de Dumnezeu,
cu credinţă şi cu dragoste
să vă apropiaţi"

aici, la mine, pe ţărmul mării,
a-nceput să viscolească, tocmai când s-a pregătit
în livadă să-nflorească ghiocelul cel smerit

şi de la Platon cetire
în bătaia de toacă
de la mănăstiri
de la Osmancea, Năvodari
Histria, Frăsinei şi de la Bodrog-Arad

"Lin, lângă pinul alpin, umbritor şi cu limbi foşnitoare,
Fă-ţi călătorule drag, un popas căci sub brizele mării
Curge-un izvor cântăreţ, cu plăcute volute de flaut
Unge-ţi cu cântecul lui ostenelile genelor tale"

Prezenţa la bord la ora 19 (14.05.91). Neavând încă sarcini la nord și nici prea mulți cunoscuți, după ce m-am despărțit de Dorina, m-am retras in cabină. Mi-am ordonat lucrurile pentru a nu le căuta prea mult la nevoie. În jurul orei 20, se anunță începerea controlului de plecare. În general, cu excepția timonierului, telegrafistului, mașiniștilor, comandantului, căpitanului și șefului de practică, echipajul este pe la cabine. Protocolul se desfășoară în careul ofițerilor. Gazdele, comandantul, căpitanul, secondați de ospătar, îi tratează cu mare atenție pe vameși. Aceștia, în caz că se plictisesc la masă, trec în control pe la cabine, pentru a verifica declarațiile prezentate de echipaj. Fiind și ora mesei, după un sfert de oră de „vămuire ", devin nerăbdător.

Invariabil la rearanjări
un nou radical
zboară spre alte zări

"O lume de ceață îmi ține de urât
O clipă te simt cu buzele fierbinți pe gât
Dinții soarelui s-au cam știrbit
Năluci apar și dispar împreună
Pe rând peisaje și gânduri de humă
Singură de ceață rătăcită nebună"

Între ale tale, ale mele şi ale noastre
Oglinzi, ferestre şi dezastre
Învelite-ntr-un cântec
din album

Semne pe cărare/ între Țara Crișurilor și Mare/ prilej de prietenie literară să ție/ ca un nod de cravată/ bine făcut/ vise și fapte de mai/ sub scut.

Acolo unde "e mult poem trăit și asumat"/ acolo și viața își spune cuvântul/ șoptit.

Felicitări de la mare, cu bucurie și prietenie, să fie!

Așteptăm cartea de poezie/ în librărie (Yannelis)

din casa de pe plajă

lumea trezită în vraja

unui norișor de aburi de cafea


câteva acorduri de chitară
câteva titluri de carte
discuțiile noastre

- Unde-și ține grădinarul, sapa, grapa și amnarul.
- Foarte bine. E chiar mai bine decât în realitate.
- Nu? Ce figură ești!
- Ai cu cine. Ai cu ce. Ai unde.
- Vorba aceea: "În orice furtună se ascunde un diavol".
- Ți-a plăcut ție asta.
- Ãsta-i adevărul. Dar de asta ce spui:

"ia-i cum sunt și fă-i să creadă
că-s cocoșul din ogradă
și de dai de o găină
dă-i cuibarul din grădină"

- De fiecare dată, ți-am dat o mie de repere.
- Și eu ne-am făcut case cu ele.
- Unde?
- Pe plajă...
- Geamănul lui Caruțiu mai e în fereastra din galerie?
- De-te să vezi.

cu mulțumiri prietenești
de la Marea cea Mare
până-n Țara Crișurilor
și chiar mai departe
cu credință și cu dragoste
zic:


unghiul drept din Semnul Crucii
este unghiu-n care cucii
cântă doar trei luni din an
când
călare pe Bălan
trece Sfântul Cavaler
tălmăcind dintr-un Mister
zicând că
așa s-au așternul lucrurile
cu Piatra Unghiulară
vârf de boltă stelară
unde iar devine Iară
ca locomotiva-n gară
într-o seară

totul se leagă
nimic nu-i la întâmplare
fiecare clipă-i cu 77 firicele de nisip
și fiecare firicel de nisip
în trupul scoicii
o perlă

\"după un timp
mă întorc în vîrful degetelor să te pipăi


între noi, dilara, cineva presară zidul\"


în joc secund
cu atingerea gândului
vine cântecul

\"...Ție-ți aduce de toate\"

și astfel
in loc de frică
se poate ca-n cele din urmă
să fie

din când în când
merită să te oprești
și doar să privești
prin livezile de lumină și energie
din cea mai nobilă vie...

în seara Crepusculului
Toamna Alchemistului a înnoptat
în inima Tomisului
să-i cunoască
oamenii, locurile și culorile


la schitul lui Isihie
din Insula cu stuf de la Năvodari
vântul rupsese o creaguță de gutui
gutuii aceștia sunt plantați
de echipajele Albatrosul,
Marele Alb, Apollo și Echipajul lui Eliade


acum
echipajele și creanga sunt pe vapor
comandantul Marelui Alb
celebrul Marius Șandru din Lumina
zice că-n orele de cart
precum Creanga de Aur
crenguța vorbește


evident că-n ale bucuriei
asumările Întregului sunt punctele forte
dacă nu-ți asumi
ale tale
dintru ale tale
de unde să știi
cum să faci socoteala
cu rânduiala și acoperirile
echilibrate, convexe și local pline

Așa suntem noi, Marinarii, Poeții și Insularii,
motiv de Așteptare, de Speranță și de Cântare
pentru cei de pe Țărm.

acum când pregătim
finalizarea unor tablouri
începute-n cuvinte năvălite-n dimineți ruginii
din Toamna Alchemistului
zmeul de hartie al Rafilei
s-a umplut de funigei
de motani, câini și căței

după ploaie și furtună
vine iarăși vreme bună
să ieșim la Histria
să înălțăm zmeul
cu Pacea, Credința și Dragostea
din coordonatele sferice
în logica lui Isihie
și ale Mariei Rizea
din Lanurile...

"umblă desculț
e mândru că știe cel mai bine tabla înmulțirii
și că tatal lui................


m-am întors să-l privesc încă o dată
aduna hârtii


știa și franceză
comment t'appelles-tu?
je m’appelle Bebe ... .... ....
quel age as-tu?
la întrebarea asta lipsii
........................"


Mâine este ziua învățătorului. Povestea aceasta este o poveste adevărată, scrisă cu suflet. Cred că merită plasată-n rubrica postărilor, pentru miezul poveștii și valoarea modelului. Marele matematician Gheorghe Vrânceanu tot așa a fost descoperit, dintr-o discuție cu învățătorul lui.

Maria
această personală-i o dovadă în plus
că ai har pedagogic
și-n plus
ai mereu șansa echilibrului
amărăciunilor găsite acasa
cu câte o perlă
sub raza soarelui

"sub raza soarelui
lacrima se prelinse-n clipa lungăȚ
citat din "Trei în unu"
din astă seară
în Țcasa cafeleiȚ

"eu m-am născut odată cu macii"

"am strigat arată-te ieși de după
tu care porți în mine labirinturi
piramide
galaxii
noi acei care ne naștem de mai multe ori
și niciodată atunci când trebuie
voiam să zic
dar mi-am promis că nu zic noi"

"savurând imagini mișcate"

și toate celelalte-mi aduc aminte
de Țărmul cu maci sălbatici
de cerul înstelat
și-o noapte cu lună plină

lumină, lumină, lumină

de la estetica morții/ cu tânguire și tâlcuire/ un fluture alb/ din zidul alb

“undeva în copilul din mine
zbura un fluture alb”


o carte născută dintr-un Izvor
în Țara Crișurior copilăriei
cu apa tâșnită din stâncă
devenită cascadă
pentru cei care vor să vadă
arcadele alpine
ultramarine
născute sămânță

din ale ceasurilor slujbe/ au strâns motiv pe portativ/ cu zborul lor la firul ierbii/
lăstuni în fracul albăstrit/ scrobit de cel csre-a scâncit/ din zidul cel iubit

Cuvintele mele, când ies din Poveste, vâslesc înspre maluri cu tărmul înalt. Se plimbă pe plajă, culeg spre ferestre din pietre și alge o scoică și-un prag. Peste ochiul întors, pleoapa tăcerii în raza cuvântului. Va veni și vremea când mă voi aduna risipindu-mă-n Roza Vânturilor. Poate-i un spirit al locului, poate-i o formă care se caută un pic dincolo de ceea ce este. Acolo, în ceea ce nu este, se întâlnește cu Spațiul Gol (pe care-l cultivă cu o lume mai bună ca lumea agresivă și fără Cuvânt a Țărmului).
De-ar fi să las tăcerilor povara, pendula infinită s-ar sfărâma în fire. Pescăruș lângă pescăruș, val după val. În spatele nostru, mal. Pe plajă, departe, o dungă și-un pâlc de călăreți. Mare, țărm, plajă și păsări. Lipsesc pe dig pescarii la stavrizi. În locul lor, femeia cu umbrela și zar imi aduce aminte de Pierre Nadar. Mă joc cu urma unui gând. Mă joc și tac și cânt. Si când credeam că tac mai mult oprește vântul. Îl ascult. Parcă-i o șoaptă dintr-un val. Un val pleacat în larg din mal...

Mereu îndrăgostit și înșelat în așteptări, Poetul George Pașa pune sigiliul pe strofa:

“Îi iert pe toți, cer îndurare că prea m-am risipit în van,
că am purtat, fără-ncetare, al vieții aspru bolovan.
Cred c-adevărul soarbe clipa și o transformă-n absolut;
atunci când o trăiesc aievea, simt că, oricât m-ar fi umplut
de îndoială și tristețe, există sens și nu-i târziu
să îmi alin a mea povară, cât dorul de ce-i sfânt e viu.”

Așa se întâmplă. Corabia îndrăgostiților trage mereu la Țărmul Speranței. Numai că, nu de puține ori, acest țărm este o Fata Morgana. Și atunci, Poetul eșuează pe-o insulă despre care știa că există, dar nu credea că o va găsi vreodată. Insula Fericirii este acolo unde cineva-și făcuse schit, din liniște și din tot ce-a iubit.


Miezul dramei este aici:

“Dar scris a fost să rămân veșnic în umbra unei dulci femei,
să îi adulmec pasul tainic, și-apoi, învins, să am temei
de-a regreta, trist, risipirea acelor vise ce mai ieri
au însemnat atâta farmec. Tu, lume, dac-acum îmi ceri
să uit povara-ntunecoasă ce m-a purtat printre iubiri,
îți spun deschis: ești prea gentilă și liberă ca să te miri!”

Prima strofă-i o luptă interioară cu umbrele, cu dezamăgirile, cu răutățile lumii. O rană deschisă într-un motiv de Psalm.


Toate acestea, ca un fulger de-a curmezișul norilor ,
de Sfăntul Ilie, Steaua Polară să fie!

Alexis (Yannelis)

tot ce vă povestesc aici
este din Voivodeni
din Țara Crișurilor
taina care-o mărturisesc acum
e zborul
care-l reușeam

"cu aripile întinse la soare
a răstignire-n lumină"

http://www.youtube.com/watch_popup?v=vwRPERT3iqI&vq=medium

în punctul acesta
tainele-și țes singure
aripi

Îmi iau răgaz
răspunzând parțial
într-o derivă
pe la Vama Veche
în radă

Până ajungem în port
Avem vreme destulă

Între CUCii din Constanța
Tizul meu, Petru Ioan
Ține Vama în picioare
Șlagăr nou
Scris într-un an

“Când te-am luat, mâncai salam cu soia,
Dar arătai precum prințesa Xena
Și, cum dansai pe scenă macarena,
M-a apucat un fel de paranoia”

Când-necând
Sau cum-necum
Sub un rotocol de fum
Parcă-l văd pe Simon Templar
Ridicându-și o sprânceană
Cucerind o jupâneasă
Recitând

“Când te-am luat, erai pe o centură,
Și arătai precum prințesa Xena
Cu arcul tu vânai o aventură
M-ai tras în piept cu aparatul Smena”

Sub un rotocol de fum
fumătorul de pipă
primește-n inimă Ecoul:

"Fericiți cei "atenți la tot și la toate"!
Să vă trăiască Domnul Picasso și Doamna Poezie!"

Sub semnul lui 22
Încă se lucrează
la Album cu Cântec


s-au trezit iar spiridușii
să-ți ascundă-n ghidușii
rănile purtate-n suflet
ieri o sută
astăzi mii

Pe aici, în lumea-n care n-ai nici zile și nici nopti
Și culorile sunt oarbe și o ușă-i mii de porți
Ți-ai găsit să-ti faci tu casa cu grădina și livada
Să salvezi tu prietenia, orbul să il faci să vadă
Zilele-ți păreau cât clipa care trece făr’ s-o simți

În cele care urmează, nu uita niciodată să te ții de drum
Tot drumul să-l ții în inima ta
asumându-ți clipă de clipă...

Vasile,

De ziua numelui tău împăratesc, veselie să fie! În țara copilăriei mele, (Țara Crișurilor) lui Vasile i se spunea Văsălie și eu înțelegeam că-i omul sortit Veseliei.

În amintirea perioadei de început, de pe Stradela Vântului, ce-i spuneam lui Alexis, îti spun și tie:

"m-am gândit/ în drum spre/ treci pe acasă",

ceea ce-i o invitație aici, unde iernile l-au speriat pe Ovidiu și suferința așteptării dezlegării a născut Ponticele, Fastele și Tristele... Gemenelor le-am oferit provizoriu...

Mare mulțumire
pentru starea de sărbătoare
din inimă
la Mănăstire


La izvor de Isihie,
Țes fecioarele o ie
Din florile câmpului
Pentru Maica Domnului
Busuioc pentru noroc
Ce-i cules de la Iordan
Să sfințească-ntregul an
Ciuboțica cucului
De sub frunza nucului
Când e noaptea de Rusalii
Pogorârea Duhului
Din cerul văzduhului
Pun și floarea soarelui
Luată dintr-un colind
Fapta dorului fiind
Împlinită-n țesătură
Sămânță pe arătură
Doamne, fie Voia Ta
în toată inima mea
nevrednic ucenic
al lui Isihie
Semne bune, la toată lumea,
Să fie!

http://ghelasiegheorghe.blogspot.com/2010/10/

De la Yannelis, Sloterius, Zelkanu și Alexis
Cu semne din vis, de la cais
Până la Fântâna cu cumpănă
Din Țara câinilor albi
Și-un motan negru
Domnul Picasso, prietenul Lindei...

Domnule, gând bun să ai
De la Valea lui Mihai
Pînă la noi, pe coclauri
Sus pe țărm să-ți crească lauri
și Cri- Cri, cu Elian
Să se-ndăluie-n elan
De la Farul Genovez
Până la frumosul crez
Cât o boabă de orez
Să-ncolțească-n inimi cântul

Da-da-daaaaaaa
Și Nu-nu-nuuuuuu
Se porniră-ntr-un colind
Ca la nuntă chiuind
Chiuind de bucurie
Să se-audă sus în vie

Hididiș de peste Criș
Cu cărarea prin măcriș
Fuge mândra la tufiș
Să culeagă fragi și mure

Și de-aicea știi tu bine
Muzica strunită-n tine
Cântă cum îi zici acum
U-iu-iuuuuuuuuuu
Amu, amuuuuu
Și ecoul u-iu-iuuuuuu

Spune tuuuuu
Ți-aduci aminte
Cum cântai cu Elian
Și cu pianistul Yann
De s-au dat la vals și konga
Până l-au găsit pe Ponta
Pe pontonul cu găleata

Gataaaa. Vine Amiralul
Radicalul și tot balul
De la târg de Sânzâiene

u-iu-iuuuuuu
și da-da-daaaa
…………………
ne mai auzim
și ne mai vorbim

Mulțumesc frumos
că avem motiv
....

Pentru cele câteva zile
din vecinătatea Purtătorului de Biruință
pe data de 22 aprilie am pus semn
cum trage contabilul linie
și-am zis:

Pe Farul meu mă jur
"pescărușii și cormoranii zboară
gândul meu fără limite
fără opreliști
și fără teamă
zboară și el la Voiajul început
pe vremea când
Țărmul era murdar
și lumea era-n pragul prăbușirii"