Poezie
lacrima
(moștenire de la tata)
2 min lectură·
Mediu
I.
pe-un picior de țărm de mare
unde valu-i a cântare
cântec de Sfânta Marie
Doamne dă mereu să fie
să nu se încetinească
și cu vremea să tot crească
Ghelasie, Ghelasie
pași desculți prin Infinit
cum faci tu mereu să fie
Amintirea de iubit
cu mulți ani în urmă
în ziua de 14 august
cu coloniștii de la Vârfurile
tata făcea un pelerinaj
la Mănăstirea Bodrog
băieții erau îmbrăcați
în cămăși albe și lungi
de in și de cânepă
încinși cu un brâu de tricolor
iar fetele, cu ie și fustă-n crețuri
și-un șort negru brodat cu roșu
tot pelerinajul era-n cântări
și rugăciuni la troițele de la răscruci
cinstindu-se toate Mariile
de la Maica Domnului
la Maria lui Lazăr
Maria Egipteanca...
până la Maria Brâncoveanu
pe care tata o pomenea-n lacrimi
și lacrimile lui
ajungeau repede
și pe obrajii noștri
Ghelasie, Ghelasie
tu-mi ești frate-n Isihie
chip curat de rugăciune
cu Măicuța Domnului
la Izvorul Dorului
și acum
cântare sfântă
că azi mâne vine anul
când se face-n locul sfânt
veșnicia pe pământ
vânt de august semn de toamnă
precum Doamna Brâncoveanu
n-a mai existat Marie
întărită de trezvie
de iubire și simțire
și de Sfânta Amintire
Maica Domnului să vă aibă-n pază
și voi să vă aveți unii pe alții
și într-un gând
să mărturisiți
cu Credință, Nădejde și Dragoste
Constanța, luni, 14 august, 2017
(17:34, de la Biserica din lemn)
II.
Doamne, vezi tu via vieții, să rodească Infinire
din Lumina fără margini, picătură de Iubire.
Primele mele Marii s-au născut din poezii
din feciori și din fecioare
în șura cu căprioare
Maria din Voivodeni
mi-a fost doică de pruncie
dăruită cu glas blând
și cu inimă voioasă
a slujit la noi în casă
ca un cântec de mireasă
Maria din Satul Iepei
cea cu cântece și chiuituri
mi-a fost darul din poveste
mărturia tot mai crește
ca o veste
Maria cu Pălărie
de la Micul Prinț, să fie!
dincolo de îndoială
mă mândresc cu ea la școală
am cu ce
doar e-o Marie
pe Þărmul cu Poezie
dăruit de Isihie
zilele astea-s zile în care
toate gândurile albastre ajung
la Marea cea Mare
Soarele și Luna-s logodiți
pentru totdeauna
Constanța, joi, 17 august, 2017
(la întoarcerea din Pelerinaj)
044313
0
am citit cu drag și cu smerenie despre ceea ce ne leagă pe noi, oamenii, în cer și pe pământ: lacrima vremurilor în care lumea era mult mai spre credință, în sens faptic, ci nu vorbit.
băieții erau îmbrăcați
în cămăși albe și lungi
de in și de cânepă
încinși cu un brâu de tricolor
iar fetele, cu ie și fustă-n crețuri
și-un șort negru brodat cu roșu - o imagine de tradiție care emoționează.
mulțumesc pentru urarea din final!