prea puțin (mirko 10)

nu stiu daca esti sau nu primul care le spune, Profesore, insa pe mine m-au fermecat.
si-apoi, adevarul nu poate fi original; el se multumeste sa fie originar.

Cred că este mai important cum spunem același adevăr, ce haină îi dăm, mai mult sau mai puțin potrivită.

Dumeavoastră ați găsit formulă mai nimerită, decât a mea, se simte mâna de maestru în ale scrisului:

“naturi solare suntem
osândiți să trăim în noapte”

Scriam, undeva pe la începutul verii:

“dăruiți cu priceperea de a cuprinde magicul
împletim chingi peste ochi speranța o aruncăm
peste umăr...”

http://linistedemai.blogspot.com/2009/06/papusi.html

Doru Emanuel

Întâlnirea a două entități dăruite cu viață se încheagă în noduri. Dincolo de ele sunt \"cortine\" tăcute, ceea ce spune mult despre întinderea apei, despre val. \"Tympul\" dă un farmec aparte, un iz grecesc ori de speculație alexandrină. Întâlnim aceeași rimă aleatorie, care imprimă însă un ritm specific, cu care poetul ne-a obișnuit deja. Naturi solare, osândite însă, suntem chemați să dezlegăm acest nod.

Mirkopoemele își continuă efortul de desprindere de pământ și coagulare în sfere înalte, de \"naufragiere\" pe un liman aflat la o palmă deasupra liniei de orizont, așa cum stai cu fața spre soare.

Cred că aici domină alexismele, iar zelkanismele și sloterismele par a se ascunde printre firele de nisip. Da, \"un fir de nisp poate însemna, uneori, prea mult\", pentru că amintește limanul de care s-a rătăcit.
Versurile \"naturi solare suntem/ osândite să trăim în noapte\" nu exprimă decât un adevăr enunțat și/ sau poetizat, într-o formă sau alta, și de alții. Rupt din matricea originară, omul rămâne același veșnic căutător/ rătăcitor prin deșertul cunoașterii. Fiecare, la rândul său, are propria-i insulă, fiecare este, prin sine, o insulă.
\"Volutele risipite ale Tympului\" tău m-au determinat să rescriu \"volutele\" mele.
Dar tu știi deja.

cvartetului vostru, cu multumiri. intentionam sa va raspund pe rand. deocamdata ma ingrijoreaza alexis si raspunsurile mele nu se leaga, nu se aduna. dupa ordinea spuselor avem alexism, sloterism și zelkanism. numai că așa s-au inteles ei. semnatura in ordinea varstelor.

Ada, mai stii ceva de stima apelor? Doru-Vrajitoru, multumesc de site. Caline, intre noduri, ochiurile navodului, cu care se intampla pescuirea minunata (cu trimitere la sarbatoarea de azi). George, ultimul sunet nu se pronunta...

stiu.
se-necase.
iti vine sa crezi?!
:)

scuze pt. acest mic off.

te-a păcălit. știma apelor nu se poate ineca. ea este un fel de e la puterea x. intre legendele stradelei se povesteste despre o aratare care aduce a sirena avand coada de peste si cap de lebăda. îți zic despre asta pt. că cineva zvonise că lebăda asta pește ar fi murit și a doua zi s-a pornit o anchetă...

uneori cuvântul se lip(s)ește de cer...povestind pamântul...alteori invers...dar aici, în lumile unor cuvântatoare perceptii relative se pare ca el mereu...vrea ceva...o fi sau nu o fi...asa...stau si ma-ntreb...
\"Tympul risipind volute colorează în păreri\"...un vers superb!

poti lua si partea acesta \"portant, el mereu...vrea ceva...\" vezi textul urmator cu observatia de-a lua unele chestii drept interogatii... ma bucur ca ai sesizat aspectele din \"lip(s)este\"... care sunt prelungiri si taieturi aproape asimptotice...