Poezie
spin înflorit
(din nerostiri)
1 min lectură·
Mediu
nu mi-ai mai scris de o mie de ani
de când ai plecat beau singur cafeaua
tristetea s-a întins spre mine să mă atingă pe tâmple
rară pasăre ești tu sarra
și scumpe-mi sunt neîntâmplările noastre
uneori nostalgia se așează într-un corn de lună
puțin în urma ei apare și el luceafărul din nor
spune și tu ceva
din gânduri nerostite voi scrie un poem
în care-n necuvinte cu cântecu te chem
tu-l lași să treacă-n clipa din visul nesfârșit
eu tac și uit poemul în spinul înflorit
adun în locul spaimei dureri din tăietură
și-n zidul citadelei zidesc uitând spărtură
s-a împlinit sorocul și din adânci tăceri
mi-a arvunit durerea trecând de azi în ieri
lumina dimineții aruncă-n limbi de foc
și gânduri nerostite și miza din noroc
...........................................................
venus își pierdu brațele în priviri nemângâiate
Constanța, 29 septembrie, 2009
043.987
0
care uită poemele în gleznă.
rara