Ioan Barb
Verificat@ioan-barb
„poetul nici măcar nu poate muri în captivitate”
Locuiesc undeva în România. Fost jurnalist, fost (cu inima) revoluționar, fost visător, fost soldat, fost ...
Pe textul:
„the prisoner of your own eyes" de Alexandru Gheție
Cred că ai tastat greșit din neatenție, a zece-a în loc de a zecea. Și mie mi se mai întâmplă. Ioan
Pe textul:
„2025" de Ochian Nicusor
De îmbunătățitPe textul:
„dangăte albe venind dinspre pădure" de Ottilia Ardeleanu
\"Copilului din tine doar citește-i
Aripi de porumbel ca o ninsoare\".
Ca să înalți copilul din tine, colorând nunsorile cu o altă prezență ești condamnat să \"pășești desculț pe-al tinei ud covor.\" Numai pe acolo se poate.
Sesizat de posibilitate am trecut și eu pe aici. Cu stimă, Ioan.
Pe textul:
„Pășești desculț pe-al tinei ud covor" de Ștefan Petrea
Pe textul:
„Istovitele astre" de Aurel Sibiceanu
filarmonica pentru culegătorii de nori\",
remarc aceste versuri expresive. E o lume a conspirației într-un internat, un periplu al unei vârste amprentată de romantism și teribilism. Reușești să refaci o imagine a unei vârste frumoase în care peronalitatea dă primele semne că există. Ar mai fi și alte repere.
Mai remarc \"porțile se închideau devreme
zdrăngănind oase ruginite\"
Ai creat aici imagini ce sună metalic în suflet. Păreri. Ioan.
Pe textul:
„cămin" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„acolo nu se ascultă old rock. nici nu se dansează" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„ca un fel de pretext" de Teodor Dume
pe cei singuri din sfada răscrucilor\"
Hai să ți-o spun pe aia bună. Cred că poemul tău este scris cu o mare sensibilitate, cu toată dificultatea simbolurilor prezente. Pot remarca toate versurile poemului, dar cele două versuri s-au lipit de mine din pricina prezenței măslinului, adunând la pace pe cei singuri, risipiți la războaie de vorbe la răscruci, precum fariseii și cărturarii în Israel, odinioară. Dacă am intuit eu bine. Și sunt mulți farisei care caută, astăzi, \"sfada răscrucilor\". La aceaștia din urmă mă uimește intrasigența cu care militează pentru un epigonism al modernismului. N-am venit aici să perii, dar am adus creanga de măslin. Cu prietenie, Ioan.
Pe textul:
„Istovitele astre" de Aurel Sibiceanu
\"ți-am iubit nudul ridicându-se din umbre
și te-am modelat cu mâini însetate
trei ceasuri
nici o suflare mai mult\"
Asupra timpului nu mă pronunț. Interesantă transpunere din iuluzie în realitate. Și reușită. Cu bucuria lecturii, Ioan.
Pe textul:
„Sărutul" de Mihaela Roxana Boboc
Pe textul:
„e dimineață în orașul meu" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„margini zimțate" de ștefan ciobanu
Pe textul:
„adânc" de Alexandru Gheție
\"se aud doar inima ei și ochiul de sticlă rostogolindu-se pe parchet\". O imagine nemaipomenită, șocantă, pentru moment îți îngheață sângele în vene. Am recitit acest text să mă dumiresc. Atmosfera ireală m-a cucerit și am început să înțeleg. Am remarcat acuratețea stilistică și imaginile inedite, contrastante, create să îmbrățișeze ideea și să te incite. Și mai sunt multe care îmi plac. Cu aceeași considerație, Ioan.
Pe textul:
„paralele căi ale unei iubiri circulare a cărei rază este egală cu pătratul frigidității" de Vasile Munteanu
dincolo de ani până când
fiul meu va trece prin mine\"
Versuri cu o adâncime deosebită, iar finalul este foarte bun. Mi-a plăcut. Cu considerație, Ioan.
Pe textul:
„eu, singura poartă spre mâine" de Teodor Dume
Pe textul:
„pe cutele cearșafului. până la tine" de Alexandru Gheție
Pe textul:
„2023" de Ochian Nicusor
De îmbunătățitPe textul:
„vremea coacerii" de Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Camera albă" de Liviu-Ioan Muresan
Pe textul:
„peste tot aceeași placă" de Ottilia Ardeleanu
