Poezie
Pășești desculț pe-al tinei ud covor
sonet
1 min lectură·
Mediu
În dimineață se sting sori. Celeștii
Petrece-m-or în noaptea următoare.
Din răsărit lumină orbitoare
Prin zori cu rouă își înfoaie cleștii.
Și stropi de raze care cad din soare
Cu ochii de pe cerul spân răpește-i
Copilului din tine dor citește-i
Aripi de porumbel ca o ninsoare
Sfințesc debutul zilei cu tăcere.
În aer stă parfumul carnivor
Al florilor și Viața iar te cere.
Tu bei plăcere din al ei izvor
Și simți divinitatea în viscere
Pășești desculț pe-al tinei ud covor.
033.822
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ștefan Petrea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 82
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Ștefan Petrea. “Pășești desculț pe-al tinei ud covor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/stefan-petrea/poezie/13943034/pasesti-descult-pe-al-tinei-ud-covorComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Ultimele două strofe închid aproape perfect o poezie care descoperă că există un drum al purificării, o albie unde curge în suflet Dumnezeu.
\"Copilului din tine doar citește-i
Aripi de porumbel ca o ninsoare\".
Ca să înalți copilul din tine, colorând nunsorile cu o altă prezență ești condamnat să \"pășești desculț pe-al tinei ud covor.\" Numai pe acolo se poate.
Sesizat de posibilitate am trecut și eu pe aici. Cu stimă, Ioan.
\"Copilului din tine doar citește-i
Aripi de porumbel ca o ninsoare\".
Ca să înalți copilul din tine, colorând nunsorile cu o altă prezență ești condamnat să \"pășești desculț pe-al tinei ud covor.\" Numai pe acolo se poate.
Sesizat de posibilitate am trecut și eu pe aici. Cu stimă, Ioan.
0
Aurel, din astfel de mesaje imi mai trag puterea de a scrie.
Sonetul, mai ales cel clasic, pare a nu-si mai gasi locul
in literatura contemporana, acolo unde troneaza vulgaritatea,
exprimarile murdare sau macar de spectacol (circ).
Iti multumesc ca ma sustii cu atata verva.
Ioan, si tu esti unul dintre cei care ma sustin periodic.
Iti multumesc pentru asta.
Cu multa caldura sufleteasca, va salut, prieteni!
0

Debutul zilei sfințit
tot cu un... sonet!
Amestec de candoare și forță,
o lumină care orbește
dar și deschide ochii;
divinitatea coboară din suflet și din gând
chiar în viscere...
Ehei..., Petrea, ești pe un drum frumos!