ioan albu

ma bucur ca e ok. vizita e binevenita.

am văzut că se poartă pe site stele fără prea multe justficări, date uneori de autori(-oare) care n-au nimic trecut la biografie, așa că am să acord și eu o stea fără prea multă vorbărie, numai pentru aluzia la cele de dincolo de bine și de rău pe care un anumit fel de paranoia îl face pe autor să-și imagineze că se întâmplă în pușcărie și pentru jocul amuzant cu rime în \"ile\", care mai de care mai teribile și mai rizibile. și pentru frica de pierderea unui rinichi, care ar provoca importante disfuncționalități în procesarea berii.

teic a bou, a? mi-a plăcut, deși n-are nici în clin, nici în mânecă (normal, doar e la offtopic)

n-ai de ales: ai libertatea să alegi :) nu ai libertate față de libertate.

războiul constă în asasinarea tăunilor
pacea în imaginea nastasiei
?

mulțumesc tuturor pentru feedback și mă bucur să văd că e unul pozitiv.

îți mulțumesc pentru pentru că ai adus în față fundalul pe care se proiectează textul meu :*

să știi, onorabile, că bere beau și fără sugestiile domniei tale și nu de supărare, ci de plăcere și de căldură, măi băiete. civilizațiea n-are cum să se ducă, cât timp are în tine un așa demn reprezentant. sau în mine.

p.s.
cu înaltele matale competințe filologhicești, n-ai binevoi pentru ca să-mi faci etimologhia lui filosulic, rogu-mă , că totuși aia mai mare pare că a înghițit-o pe cea mica și poate nu aflu la timp... rezon!

de când stai tu la 6, mă? tu nu stai la parter? ce dracu!

se aprobă

ideea e bună, doritorii să lase câte o cerere nominală mai jos.

afland ca are mai multe
din acea arma aleasa
de doamne vrand sa-l asculte
este plina a lui clasa
(dumitru cioaca-genuneanu)

când predau filosofie
doamnele vin câte-o mie
și-agrează toate-un titlu:
despre una și multiplu

adrian suciu,
îți mulțumesc, mă bucur să văd că nu ești atât de up-tight ca alții.

adrian grauenfels,
faină chestia cu mumia. mersi de vizită.

costin tănăsescu,
din partea mea poți să crezi ce vrei. alte explicații și justificări nu mai am chef să dau. îți mulțumesc de urare și ți-o întorc înapoi. baftă.

numai lenea extremă mă împiedică să-ți dau o stea pe acest prea micșto text vianesc.

magistre, simpatic text. nu-l lua în seamă pe poetrycă, în ultima vreme trebuie musai să spui loooool sau să faci așa :) sau așa :)))))))))) sau whatever ca să nu ia lucrurile în tragic, el fiind foarte predispus la tot felul de interiorizări și conceptualizări, și suflându-și mucii numai pe furiș, ca să credă lumea că n-are. era să se facă vinovat de omor prin imprudență odată, cu chestia asta. întrebă-l.

felix nicolau,
păi da, ai dreptate, așa este. iar întrebările merită discutate. mamaia plângea de disperare, bătrânețile vin cu penurie de secreții umorale. ce, tu ai acu mai mulți muci ca în copilărie? :P

adrian georgescu,
era să caz pre jos de uimire când m-am văzut băgat în tagma șaizeciștilor! iacătă că asta nu mi s-a mai spus, mai mult de fracturist nu m-a făcut nimeni! hai, bre, ce dracu, să fim serioși și să nu bombardăm lumea cu chestii de astea din programa de bac

această creație trebuia, dacă nu mă înșel, să figureze în proiectatul periodic \"muci și suspine\", despre care ți-am mai spus eu ;)(sau o fi fost alta? dracu mai știe). mulțămesc dumitale pentru felicitări și pentru că ai făcut vizibil acest poem, a cărui existență pe site îți datorează foarte mult. :*

nea genule,
mersi de apreciere. e cam târziu acum să onorez catrenul tău cu alt catren, poate altă dată.

băieți,
iubiți-vă, vă implor eu! și vă mulțumesc de vizite.

dacă doriți lămuriri despre înaltele considerațiuni metafisice ale lui Brebenel, le veți găsi în tractatul său de metafisică, \"Despre ființă. Eseu ontologic dublat de o sumară schiță cosmologică\" (dacă nu mă-nșel), de unde puteți afla că Ființa e, ca în bancurile cu Bulă, chiar ca o bulă.

O mare bășcălie la adresa lumii noastre comerciale, dar și a commercial-urilor din ea. partea mișto e că textul se ia la mișto și pe sine, mai dihai decât pe lume (doar se declară pe față facil, nu?). Prima strofă e o pastișă super meseriașă, în opinia mea, după poezia profundă și angajată, în care autorul este el însuși o lume, un om singur, un singur infern - și mai este idealist și speră că va dărâma lumea și o va reconstrui prin dragoste, all that hippie crap etc șamd șcl. După care aceast soap opera se întrerupe pentru niște reclame de m-am tăvălit de râs :)). Și se revine la istoria-cliseu cu iubita, care se derulează ffwd (în fond, dacă ai văzut reclamele, la ce să te mai uiți și la soap-opera? Că ăstea mereu sunt mai interesante ). Iar după aia se produce !foarte periculosul! efect manipulativ al reclamelor – și iubitei i se pregătește în cel mai psihotic mod o tortură curat medievală. Iacătă că acest text facil e atât de abil, încât eu îl înstelez, ca să se delecteze și alții.