Poezie
Exersând starea de nefericire
2 min lectură·
Mediu
exersând starea de nefericire
e ca și când aș aluneca din turnul unei catedrale
spre smârcul placid al orașului
peste care s-au așezat norii,
e ca și când aș străpunge cu sensibila mea epidermă
magnetismul ipocrit al rugilor
ce se silesc să urce spre cer,
gustul indiferent al celor adunați spre rugăciune,
mincinoasa messă a celor dispuși să-și trăiască clipele
înmuiate în durerea altora.
e ca și când nasc în fiecare zi un hoit mort,
un obiect tăios ce mă sfârtecă pe dinlăuntru,
trăind un chin insuportabil,
iar durerea se tencuiește în toate celulele mele
urmată de igrasia nefastă a lipsei de speranță,
e ca și când ceas de ceas sunt cuprins de o duhoare
greu de suportat venind dintr-un spațiu
ce mă presează și la care nu am acces,
e ca și când ai ințelege ura unei femei,
sentimentul distructiv ce-i țâșnește din ochii metalici,
gri, cimentați în haloul dulcilor reverii
din vremurile când oboseam același pat
și chinuiam aceeași pernă.
am nefericirea înscrisă în suflet,
fiecare din voi mă răstignește.
nu pot să văd, să simt decât mâzga rece a sufletelor voastre
pe care încercați să o încălziți la rănile mele.
nu sunt lumina care vine din cer
căci vălul aspru și întunecat al lucrurilor mă apasă.
aș vrea să vă dărui iubirea mea,
chiar stâlpul din inima mea,
dar simt că vă pierdeți în detaliile existenței simple,
în ungherele perfide ale gândurilor simple,
lipsite de vlaga metafizică a esențelor.
îngerul din mine a ațipit pe lespezile reci ale vieții.
ce contează încă o femeie în plus sau în minus
în hățișul straniu al sentimentelor noastre!
ce lumină ne poate călăuzi cărările
pe care se duc clipele nimicniciei?
suntem lipsiți de esență.
atâta tot.
atât de banal
încât ziua se clatină și asfințește.
076.127
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 295
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 43
- Actualizat
Cum sa citezi
cristian george brebenel. “Exersând starea de nefericire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-george-brebenel/poezie/196654/exersand-starea-de-nefericireComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FADistincție acordată
FAFlorin Andor✓... în textul acesta am simțit că trăiesc nevoia permanentă de exercițiu, atras fiind de mireasma și farmecul aparte, călăuzit de imagini până către liniște ... exersând nuanțe lipsite de strălucire, ca și când dorințele ar trăi clipa \"înmuiate în durerea altora\", gust senzația că oriunde m-aș duce ar fi la fel, acea trecătoare consolare ... fiecare atingere ne silește să urcăm spre cer din searbăda pândă a timpului înțelegerea și iubirea altui zbor, îndrăzneț și capricios ... și mă întreb când vei începe să-mi vorbești legat în piele iar eu să nu aud doar pași furișați pe scări ... frumos, frumos vii către mine domnule ... poemă de citit cu sufletul (mulțumesc frumos și celui care a făcut recomandarea, altfel cine știe dacă aș fi apucat să parcurg textul în zbaterea asta zilnică) ... la bună citire / veghere :)
0
UA
Un poem bine imbracat slefuit conturat... condus de o mana sigura ... indoielnic este acel inefabil al poeziei... fiorul trairea sfasietoare... poemul este analitic..taios
pe alocuri cu tendinte persiflante...autopersiflante:
\"suntem lipsiți de esență.
atâta tot.
atât de banal
încât ziua se clatină și asfințește.\"
Poemul isi pierde farmecul... lucirile(atat de vitale necesare poeticului) incercand
o prea mare aplecare spre filosofie si explicatii:
\"nu pot să văd, să simt decât mâzga rece a sufletelor voastre
pe care încercați să o încălziți la rănile mele.
nu sunt lumina care vine din cer
căci vălul aspru și întunecat al lucrurilor mă apasă.\"
Metafizica versului se pierde vizil in balastul artificios al cuvintelor...insa poemul nu este rau nu este rau deloc...l-am gustat in tihna uitand \"banalul\"!...Uln
pe alocuri cu tendinte persiflante...autopersiflante:
\"suntem lipsiți de esență.
atâta tot.
atât de banal
încât ziua se clatină și asfințește.\"
Poemul isi pierde farmecul... lucirile(atat de vitale necesare poeticului) incercand
o prea mare aplecare spre filosofie si explicatii:
\"nu pot să văd, să simt decât mâzga rece a sufletelor voastre
pe care încercați să o încălziți la rănile mele.
nu sunt lumina care vine din cer
căci vălul aspru și întunecat al lucrurilor mă apasă.\"
Metafizica versului se pierde vizil in balastul artificios al cuvintelor...insa poemul nu este rau nu este rau deloc...l-am gustat in tihna uitand \"banalul\"!...Uln
0
DTUn of, pe ici, pe colo arogându-și câte-o nuanță poetică. Dacă exclud revolta germinală din spatele textului, îl văd fără coloană, dezlânat, năduful spunerii nesalvându-l ca poezie. În ideea de a accentua anumite sugestii s-au produs câteva exagerări. Amintesc aici doar hoit mort cu patetismu-i implicit.
0
NMdintre \"pacatele\" acestui poem...ar fi detalierea, etalarea, in dauna sugestiei.
am gasit si imagini puternice, care, din pacate se acopera cu tuse inutile.
mi-a placut insa \"proiectul\" poemului, coloana sa si cred ca o interventie in sensul debarasarii are sanse sa potenteze ideea si expresia.
si mi-a placut, fara nici o retinere...imaginea nefericirii ca alunecare, cadere din catedrala fiintei noastre.
am gasit si imagini puternice, care, din pacate se acopera cu tuse inutile.
mi-a placut insa \"proiectul\" poemului, coloana sa si cred ca o interventie in sensul debarasarii are sanse sa potenteze ideea si expresia.
si mi-a placut, fara nici o retinere...imaginea nefericirii ca alunecare, cadere din catedrala fiintei noastre.
0
DBputem sa exersam oricat am vrea
de nemurire, patima, din lut
se va preface lacrima, de-am vrut,
in ochi de crocodil, de iarna grea
prin care fulgii solzi ne sunt, de rut
cu hoitul mult mai mort decat putea
sa il declame-n raze cate-o stea
prea stramtei lumi in care-ai incaput
luceafar, seaman fara de cuprins
te vei opri pe margine de ram,
o candela de rosu mai aprins
iti fi-va dorul ei - o umbra cam
acoperita intim cu alt ins,
gemand sub revarsari la kilogram
de nemurire, patima, din lut
se va preface lacrima, de-am vrut,
in ochi de crocodil, de iarna grea
prin care fulgii solzi ne sunt, de rut
cu hoitul mult mai mort decat putea
sa il declame-n raze cate-o stea
prea stramtei lumi in care-ai incaput
luceafar, seaman fara de cuprins
te vei opri pe margine de ram,
o candela de rosu mai aprins
iti fi-va dorul ei - o umbra cam
acoperita intim cu alt ins,
gemand sub revarsari la kilogram
0
IAdacă doriți lămuriri despre înaltele considerațiuni metafisice ale lui Brebenel, le veți găsi în tractatul său de metafisică, \"Despre ființă. Eseu ontologic dublat de o sumară schiță cosmologică\" (dacă nu mă-nșel), de unde puteți afla că Ființa e, ca în bancurile cu Bulă, chiar ca o bulă.
0