cristian george brebenel

dimineață caniculară. temperatura a dilatat știrile întinse pe felia eterului până la dimensiunea nefastă a unui țipăt. la tv ouăle se prăjesc pe capota unei mașini albastre iar un baron local,

Ca un coș cu fructe viu colorate Și adânc mirositoare Sufletul tău stă pe palmele mele Pline de pofte nestăpânite.

Pielea ta, ca o măslină coaptă Îmi așteaptă atingerea Văd amiaza din privirea ta Și-ți simt buzele ca niste păsări grăbite Ce zboară spre mine. Mă aștern lângă trupul tău ca o caldă,

Privirea curbă ca o cupolă limpede Peste rotunjimea ochilor tăi când mă săruți Mi-e greu să te zăresc în lumina plumburie Ce pică de la lună în jurul buzelor tale.

Îți strâng părul în coadă Și-mi prind sufletul între firele sale Mai mult decât până la o nouă pieptănare.

Cu o prăjină lungă Scutur pere parfumate Între sânii iubitei. Edenul e plin de peri. Mirosul lor crud e copleșitor.

A fructe de pădure îți miroase sufletul Când facem dragoste.

Viața este, așa, ca portul unei pălării. Þi se potrivește sau nu ți se potrivește. Fetrul ei negru, aspru sau moale, după caz, borurile largi sau dimpotrivă, înguste, pe care curge lava unei

Erau atâtea cuvinte de spus despre felul în care se naște un om, zâmbetul ei atârnat cumva în rama ferestrei printre zăbrelele ruginite, palid precum torentul de frunze purtat de șuvoiul

Călătoria pe această „mare nostrum“, cum îi spuneau romanii, se releva ca plină de seninătate și beatitudine, la baza ei fiind recomandarea insistentă a curei helio-marine făcută de renumitul

De ziua ta râule, ți-am împrospătat malurile cu pietre și suferința am pus-o în undele tale ca prin forța ei să te scoată din incriminare și inerție. N-am ținut seama că vei traversa o

Vară secetoasă Fierbinte a fost vara asta nemuritoare, pulbere și sete prin pahare. Verdele chinuit, în cuptorul de zări a pălit. E o lumină insuportabilă în soare, Zeii se sufocă în

Guvernământul General al Genezei – fragment roman Coasta de nord a Africii ocupa în imaginația lui înfierbântată un loc aparte, o fâșie din mapamond polarizată de magnetismul magiei egiptene și

Guvernământul General al Genezei fragment roman Devenit un obișnuit al casei, D. își trimitea înainte eonul în fastuoasele limuzine prezidențiale încărcate cu diplomați și generali (pe genunchii

Trupul iubitei Trupul iubitei, acesta-i universul unui artist, doar el și bolta rece a nopții coborâtă peste ea, iar visurile, convertite în idei, ca niște stâlpi ce susțin cerul și lumea

Voi, acești suflători! Cine credeți c-ar putea cinsti masa voastră dacă n-ați pus pe ea duhul credinței, oameni toți vor cărămizi să dureze cetăți, măcar un turn babel risipit printre

Trecerea prin clepsidră I De ce trebuie să credem în respirație? cale regală cu mult nevăzut. Noi o simțim în adâncuri țâșnind în ropote, ploaie de viață. Cer fără frunze, norii au plecat

Geniul clasic al iubirii I Ai venit înveșmântată în ziuă, afrodită incertă de voluptate, purtând lumina zorilor în jurul sânilor, purpura rochiei țesută din august în jurul

Zidul tăcerii I Cineva, dincolo de zidul tăcerii, mă strigă. Acolo, cineva are nevoie de mine, de brațele mele și poate de inima mea. M-am îmbărbătat și pot să-i prind glasul cu arcanul aspru

Cărarea Pășește apăsat pe cărarea gălbuie, în câmpia sterilă, ieșită din timp. Vidul

Creștinarea Daciei A fost o vreme când într-adevăr toate drumurile duceau la Roma. Și cele care nu duceau s-au croit din nou fiind convertite cu lăncile legiunilor. In aceea vreme,

Debutul zilei I M-a trezit agonia nopții, Și zorile m-au prins prin paturi străine; țipătul aspru al trenurilor de dimineață înveșmântate în straiele fugii. Cocoși răgușiți prin grădini și