Poezie
Trecerea prin clepsidra
poem
1 min lectură·
Mediu
Trecerea prin clepsidră
I
De ce trebuie să credem în respirație?
cale regală cu mult nevăzut.
Noi o simțim în adâncuri țâșnind în ropote,
ploaie de viață.
Cer fără frunze,
norii au plecat lăsând gaj orizontul.
Soarele-i furat de amiază.
Tu dormi, trup de nisip vârât în clepsidră,
organul de sticlă al vântului.
Precum o dună, te împlinește în forme furtuna,
și iată-te nepieritoare,
zidită în timp.
II
Tu stai și strivești rugăciuni,
foame sălbatică de furtuni.
Vântul să te spulbere toată,
ești inocentă și desigur bogată.
Trupul a dispărut în eter
o dată cu briza furtunii prin sticla clepsidrei,
și mâinile tale ridicate mă cer.
Timpul este o cântărire a noastră,
și trupul este o cântărire a noastră,
amiaza flămândă de trupuri,
un cimitir de lumină și cerul fără frunze.
Iei lumină în palme,
primăvara pieritoare o ridici spre ochi
bogată precum o clipă de dăruire.
002.545
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 147
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
cristian george brebenel. “Trecerea prin clepsidra.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cristian-george-brebenel/poezie/118237/trecerea-prin-clepsidraComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.