Poezii

dimineață caniculară. temperatura a dilatat știrile întinse pe felia eterului până la dimensiunea nefastă a unui țipăt. la tv ouăle se prăjesc pe capota unei mașini albastre iar un baron local,

CBcristian george brebenel

0

0

exersând starea de nefericire e ca și când aș aluneca din turnul unei catedrale spre smârcul placid al orașului peste care s-au așezat norii, e ca și când aș străpunge cu sensibila mea

CBcristian george brebenel

0

7

Ca un coș cu fructe viu colorate Și adânc mirositoare Sufletul tău stă pe palmele mele Pline de pofte nestăpânite.

CBcristian george brebenel

0

2

Pielea ta, ca o măslină coaptă Îmi așteaptă atingerea Văd amiaza din privirea ta Și-ți simt buzele ca niste păsări grăbite Ce zboară spre mine. Mă aștern lângă trupul tău ca o caldă,

CBcristian george brebenel

0

3

Privirea curbă ca o cupolă limpede Peste rotunjimea ochilor tăi când mă săruți Mi-e greu să te zăresc în lumina plumburie Ce pică de la lună în jurul buzelor tale.

CBcristian george brebenel

0

0

Îți strâng părul în coadă Și-mi prind sufletul între firele sale Mai mult decât până la o nouă pieptănare.

CBcristian george brebenel

0

0

Cu o prăjină lungă Scutur pere parfumate Între sânii iubitei. Edenul e plin de peri. Mirosul lor crud e copleșitor.

CBcristian george brebenel

0

1

A fructe de pădure îți miroase sufletul Când facem dragoste.

CBcristian george brebenel

0

0

Viața este, așa, ca portul unei pălării. Þi se potrivește sau nu ți se potrivește. Fetrul ei negru, aspru sau moale, după caz, borurile largi sau dimpotrivă, înguste, pe care curge lava unei

CBcristian george brebenel

0

0

Erau atâtea cuvinte de spus despre felul în care se naște un om, zâmbetul ei atârnat cumva în rama ferestrei printre zăbrelele ruginite, palid precum torentul de frunze purtat de șuvoiul

CBcristian george brebenel

0

0

De ziua ta râule, ți-am împrospătat malurile cu pietre și suferința am pus-o în undele tale ca prin forța ei să te scoată din incriminare și inerție. N-am ținut seama că vei traversa o

CBcristian george brebenel

0

0

Vară secetoasă Fierbinte a fost vara asta nemuritoare, pulbere și sete prin pahare. Verdele chinuit, în cuptorul de zări a pălit. E o lumină insuportabilă în soare, Zeii se sufocă în

CBcristian george brebenel

0

0

Trupul iubitei Trupul iubitei, acesta-i universul unui artist, doar el și bolta rece a nopții coborâtă peste ea, iar visurile, convertite în idei, ca niște stâlpi ce susțin cerul și lumea

CBcristian george brebenel

0

1

Voi, acești suflători! Cine credeți c-ar putea cinsti masa voastră dacă n-ați pus pe ea duhul credinței, oameni toți vor cărămizi să dureze cetăți, măcar un turn babel risipit printre

CBcristian george brebenel

0

0

Trecerea prin clepsidră I De ce trebuie să credem în respirație? cale regală cu mult nevăzut. Noi o simțim în adâncuri țâșnind în ropote, ploaie de viață. Cer fără frunze, norii au plecat

CBcristian george brebenel

0

0

Geniul clasic al iubirii I Ai venit înveșmântată în ziuă, afrodită incertă de voluptate, purtând lumina zorilor în jurul sânilor, purpura rochiei țesută din august în jurul

CBcristian george brebenel

0

0

Zidul tăcerii I Cineva, dincolo de zidul tăcerii, mă strigă. Acolo, cineva are nevoie de mine, de brațele mele și poate de inima mea. M-am îmbărbătat și pot să-i prind glasul cu arcanul aspru

CBcristian george brebenel

0

0

Debutul zilei I M-a trezit agonia nopții, Și zorile m-au prins prin paturi străine; țipătul aspru al trenurilor de dimineață înveșmântate în straiele fugii. Cocoși răgușiți prin grădini și

CBcristian george brebenel

0

0

Proprietatea trupului Ce înrobit mă simt, și pătimaș, foc vedic ce altare devorez, în care cresc liane ca tainice ulcioare de verdeață. Þesute din rugină, zăbrele de ferestre mă

CBcristian george brebenel

0

0

Călătorie spre tine Mă tem că te-ai săturat în scoarța de humă, perfidă tainiță, să adulmeci neîncetat. Și din lumină, fântână, găsesc că pot să te comunic. Eu sunt golul pe care ți l-ai

CBcristian george brebenel

0

0