ceva matematic, ceva proportional 2

o tensiune și-o candoare poetică subliminală aș putea spune, întrucît excitația nivelului senzorial este umbrită de ambiguitatea țintei / cititor învîrtit și pierdut prin vers sau pseudoînșelarea voită a autorului? frumos aș spune...

războiul constă în asasinarea tăunilor
pacea în imaginea nastasiei
?

sau cum ar zice bunicu-meu: nastasie!!!!, ada jinars!

N-ai vorbi, pentru că matematicienii cam stau sub prun și spun multe, dar uneori, în cazuri așa rostova, ar moțăi un pic visând intersecții în spații cu gâturi de sferă, apoi s-ar scărpina la blânde, proporțional. O poezie pe placul meu. Deci, o după-amiază fericită.

comentariul: tecstul acesta este filozofic / deoarece sfârșește printr-o întrebare.

Și dedicația (fără număr, însă proporțională):

întuneric.
lângă cuva de fermentație
anatol pârlește drosofile.
pe jos tuburi goale de șprei
și brichete cu rotița sărită.
cu siguranță că
rămas fără muniție nebunu`
va pune mâna pe amnar&șomoiogul de câlți.
anatol nu te înverșuná
gândește-te la buddhá
și la blândă învățătura sa
nu mai radia
dro
so
fi
le
le
discret bâzăitoare.

mariana, sarut., ca tare mai sunteti delicata si volintira intr-ale lucrurilor frumoase si pline de culoare.

poetextu, ba, me-a zis ioda ca a fost pe la tine si ca te-ai purtat omeneste cu el, asa ca mi-am zis: bre, prin tot raul, ma duc si eu:)

felicitari, raul!

anatol
iti marturisesc mi-e tare ciuda ca nu am scris eu poezia aceasta plutea in aer si tu mai iute de mana...
felicitari

și acum adevărata întrebare a problemei (pentru că ceea ce e mai sus e, hă-hă-hă, o problemă de matematici speciale, e limpede, din preajmă de titlu):

așadar,
dacă ziua nu e sfârșită și dogoarea ne indică
moment de amiaz
și dacă anatol a omorât cinșpe tăuni până în acest moment,
atunci
câți tăuni va omorî anatol până la lăsarea serii?!

ha?!

cerința doi - proporțional doi, dar asta e numai pentru cei care vor să meargă la olimpiadă:

câți tăuni va omorî anatol până natașa rosto-va va va crezi-că-va va veni?!

viteazule anatol (15 dintr-o lovitură?), îmi place visarea ta de sorginte romantică. probabil că i-ai fi șoptit \"ia liubliu tibia, natașa!\" și, după ce i-ai fi băgat mîna pe sub rochia înflorată, frămîntîndu-i pulpele, ai cam fi tăvălit-o pe iarba de sub prun...
e o viziune doar...

mie îmi place anatol când e atins de microbul flower-power în așa hal că tot stupul se strânge-n juru-i căutând polenul cel înmiresmat. îmi place că anatol zburdă vesel pe câmpii creionate naiv, ca-n desenele animate postmoderne. că anatol citește tolstoi și că nu se protejează nici cu autan, nici cu nivea sun. îmi place că God is his airbag și că a rămas același vajnic don juan al livezilor cu pruni și al viilor, al licorilor de prune și de struguri. felicitări anatol. aștept partea a3a, să știu ce-ai fi vorbit cu ea.

Pai nu cred ca apuca sa-i bata vintul prin rochie Natasei daca erai cu ea sub prun , nu-mi pare un poem scris de unul care sta sa vada cum bate vintul prin fuste cita vreme si el stie sa aiba treaba cu fustele, rochiile si ce-o mai fi. Asadar, intrebarile sint retorice chiar daca, poeticeste, justificate estetic. :)

Vă cred pe cuvânt că sânteți revoltați asupra poemului acesta, păcat că nu-l puteti înțelege, asta poate din cauza căldurii, dar dacă ar bate vântul ...

Tati nu am mai rasfoit nimic din cotorul cu numele tau...dar ziua \"...toridă, sub un prun,...\" tăunii cei 15 și ziua fara de sfarsit cu natașa rostova care daca ar fi fost cu tine sub prun, si i-ar fi bătut vîntul prin rochie tot nu ai fi stiut ce sa vorbesti cu ea, mi-au dat un cerc firav ca o panza de paianjen dar perfect. Atunci cand un barbat ajunge intr-un punct mort, atunci incepe sa invie, aluneca spre verde viu...restul este poveste. Eseu care asa cum iti spuneam il simt cum respira..cehovian...Sincer eu nu mi-as vinde \"livada pe tot aurul lui Evghenii, pe care il scoate din tescovina de mai an...

cred ca e cea mai faina natasa din cele multe vanturate pe site in ultimul timp

dragilor, doamnelor, domnilor, dati-mi voie sa-i vorbesc acestui tinar orfeu, acestui om plin de avint, de elan si de talent scriitoricesc si sa ii spun cu o adinca reverenta, facindu-i cu ochiul: \"amice, esti idiot!\"