Ina Simona Cirlan

Lică: Ce ne facem, omule, cu criza asta? Nae: Ete! Începi și tu? Te-a plătit careva să suni goarna? L.: Nu, Năică, da’, au declarat ăștia criză. Ce, n-ai auzit? N.: Păi? Asta-i greu? Uite!(se scoală

Scrie o compunere cu titlul:”Cum se vede lumea de la fereastra mea”, în care prin mijloacele și procedeele artistice însușite să transmiți Europei că îți pasă de viitorul tău european, că ești gata

Un vuiet prelung urmat de o zdruncinătură puternică. Pericolul nu-mi trece prin creier, îl simt direct în stomac cu toată forța... Cutremur, cutremur, cutremur. Îi dau inainte, ca un papagal

De Sfântul Nicolae aud:cu-cu! cu-cu! la ușă. Sunetul m-a speriat îngrozitor. De când am pus plăcuța cu:”Pericol de electrocutare!” nimeni nu a mai atins soneria. Vecinul de deasupra după ce a fost

Þărișoara mea, patria mea frumoasă, Doamne, Doamne! Þărișoara mea te părăsesc! Nu mai pot! Trebuie să mă ințelegi și să nu te superi pe mine. Știu, am promis că n-o sa plec, râdeam

mi-a crescut poezia precum părul în nas la bătrânețe și doar toate lucrurile interesante mi s-au întâmplat să crească foarte devreme de exemplu sânii vedeți poezia asta o să devină foarte

Păsări spre cuiburi Arogant, soarele-n geam Cât jeg pe faianță!

- Stimați vecini, prieteni... concetățeni! V-am convocat pe fiecare separat ca persoane și pe toți împreună ca și comitet pentru că am intrat în posesia unor informații de foarte mare importanță.

Ale vieții valuri mă împing grațios, dis-de-dimineață, pe scara unui tren personal. Bizuindu-mă pe unduire mă ajut și de coate așa încât, depășesc grațios patru damingene, șase saci de cartofi

În perioada celebrului carnaval din toate colțurile lumii, încălecând avioane, trenuri, vapoare sau cozi de mătură, oamenii vin să-și celebreze botezul actoricesc. Uriașă scenă plutitoare cu decoruri

Dane, să vezi, de data asta nu e vina mea că ajung atât de târziu să-ți răspund. Jupânul a strâns- ce-a strâns, pe ascuns, până a făcut rost de niște pietre colțuroase la rinichi. Cum bine se știe,

De unde aflăm că poliția română are psiholog, polițiști cu dependențe, și că,în genere, e mai indicat să nu fii acasă atunci când destinul îți bate la ușă. Zi frumoasă cu tușe de anotimpuri

M-am hotărât să-ți povestesc. În felul acesta poate o să-mi treacă nevorbitul care începe să se cronicizeze cu simptome îngrijorătoare, limba parțial lipită de cerul gurii și centralii superiori

E primăvară. Muștele și țânțarii se întorc la viață. Cerul e albastru. Soarele e galben. Mieii zburdă. Sau mehăie. Zburdă și mehăie. Aș mehăi și eu din preaplinul inimii mele dar nu pot. Nu mă lasă

De puțin timp viața mea reală s-a mutat aproape cu totul în virtual. Þopăi printre butonașe, linkuri și alte cele ca un iepuraș la prima sa întâlnire cu soarele. Flăcăul cel mare necesită

Pentru cei care absenteaza din fata televizoarelor la ora jurnalelor de stiri. Stirea e 100% reala, personajele pe alocuri, talentul cronicarului absolut nesemnificativ! .............................

Acțiunea se petrece brusc pe mai multe planuri: În centru stânga, găsim familia Mărculescu formată din trei membri: cap familie, membru minor si liantul tuturor celulelor societații, mama. În

Pentru titlu am avut mai multe variante:\"Mamă scriind\", \"Scriind ca mamă\", dar învârtindu-mă pe cap din poziția lotus, mi-a ieșit cu năduf:\"Mama ei de inspirație!\" Să vă explic! Simt cum