Pe genunchii lui Dumnezeu

Îți fac din ochi, Tu imi zambești, Mă prinzi de mâini Mă învârtești, De nu mai știu De-a fost ușor sau greu Să te-nfașor! Nici de e, ieri, Nici, azi, de e Pe, mâine, incerc Să-l inventez... Atât mai simt Când mă rotesc: Eu sunt! De mă împiedic Și mai cad, Tu râzi și spui Că nu-i păcat Îmi faci din ochi Și îmi trimiți Doi îngeri veseli Să ma joc! Și mă lovesc, adeseori, Căci uit când sufletul mie gol! Iar Tu, te înclini Mă intrebi șoptit: \"Iar te-ai lovit?\" Săruți apoi, încetișor Și mă răsfeți În dezmierdări: \"Copilul meu!\" Și mă alint Să Te cuprind... Mă prind pe mine, Mă întind, Sperând că voi putea Să ajung La infinit De infinit! Mă vezi, Râzi iar Și îmi șoptesti: \"Hai, hopa-sus, Să reușești!\" Privesc în ochii-Þi Cer întreg, Și nu mă-ndoiesc Că-i drept! Dar tot eu cer Răgaz de somn, Căci obosesc De multe ori... Mi-e lene Să mă mai alint Să Te cuprind Mie drag să dorm! Și... nu Te superi Nici atunci. M-așezi pe nori De renunțări. Mă învelești Între visări, Ningând in mine dezmierdări: \"Copilul meu!\" .......................... Putere-Þi cer Să mă trezesc Să-ți fac din ochi, Să îmi zâmbești Căci îți promit, Fac legământ Că n-o să mai adorm, Nicicând! Te-aud prin vis Cum îmi răspunzi: \"Acum să zbori!\" Și mă-nfior De glasul Tau M-a dojenit! Ridic din mâini Să îți arăt că n-am să pot Știi, doar, că încă nu m-am copt! Și ridicând așa Spre cer, toată Mă umplu de mirări, Căci vad, Cum mi-au crescut Din neștiut, Din subsuori, Aripi de heruvim! Cu cer cu tot Te-aud cum râzi, Zâmbești blajin, Spunând șoptit: \"Întotdeauna le-ai avut, Copil pribeag!\" Mă-nalț la nori, M-azvârl spre munți O aripă e În ocean, Cu alta, vânturi mici adun, Vin și mă duc În lung si lat... Sunt infinit De infinit! Nu-mi este somn, Nu obosesc Mă uit spre Tine, Întreb de ce? Ridici din umeri, Liniștit: \"Acum Exiști!\"