Povestiri cu scaun la cap

M-am hotărât să-ți povestesc. În felul acesta poate o să-mi treacă nevorbitul care începe să se cronicizeze cu simptome îngrijorătoare, limba parțial lipită de cerul gurii și centralii superiori lungiți deja cu doi milimetri mă pun pe gânduri intr-un mod aparte. Dacă o să fiu nevoită să mă rujez direct pe dinți?
Ei, deci, cum îți spuneam! Vămile pământești le-am parcurs binișor folosind doar jumătate din tubul de extraveral. 50 de euro și\" mama voastră de legionari\" la granița României, mi se pare o chestie rezonabilă, ție nu?

El- dumnealui organul, uniformă neagră mulată peste burtă, ochi de șoim fără conjuctivită.
Eu- turist român, infractor deci, 37 ani, celulită deci bașca vergeturi și dureri de șale.

El: Bună ziua! Unde mergeți?
Eu: Bună ziua! În Italia.
El: Scop, motiv, durată?
Eu:(molipsită de importanța clipei) Scop final: Întâlnire cu soțul din motive pur sentimentale, hotărât hormonale... orișicât morale.
El: (ridică o sprânceană a surâs în limita valorii legale) Durata?
Eu: (mint cu nerușinare) 5 zile.
El: (știe că mint, ochiul din frunte-i privește la infracțiunea deja lățită pe interval) Asigurare? Invitație?
Eu: (mut infracțiunea cu două deș\'te mai încolo) Poftim!
El: (nemulțumit de mișcare se scufundă în hârtii) ...
Eu: (Sâc! Sâc! că nu mă prinzi îi fac în ciudă interior, undeva, între ficat și pancreas) ...
El: ( luminat brusc, trage colțul drept al infracțiunii și mi-o agață de \"Sâc! Sâc!) Asigurare 5 zile, invitație 20 de zile... e-he-he!
Eu: Păăăi da... știți, dacă nu ne mușcăm în primele 5 zile, cu siguranță n-o să am nevoie de spitalizare în următoarele 15!
El: Dar asta, (satisfăcut, bobârnește invitația), asta se numește in-frac-țiu-ne! Ha! Ha! Ha! Sunteți simpatică! Hi! Hi!
Eu:( nu mă hotărăsc dacă să-l privesc pe gușă sau pe burtă așa că îl fixez între ochi) Mulțumesc, sunteți drăguț...
Pe scurt, am recunoscut că am făcut ce n-am făcut și că data viitoare n-o să mai fac ceea ce n-am făcut.
Am încercat și varianta rimelului scuturat încetișor de pe gene, cea pe care o exersam împreună, ieșindu-ne de fiecare dată separat, adică ție da și mie nu!
Nici cu această ocazie n-am avut mai mult succes, surioară! Dumnealuiul, organul vamal român a câștigat detașat clipind de 50 de ori a câte un euro în numai un minut.

Fratele vameș ungur s-a proțăpit între tampoane jucând bambilici electronic cu mine și încă patru pașapoarte. Fiind mai zveltă și deja antrenată am licitat în regim de urgență scăpând basma curată cu numai 60 de euro. Nu mă întreba de ceilalți, nu am avut curajul să bag degetul în răni financiare atât de proaspete.
Tot pe teritoriul Ungariei am avut parte și de un alt control, mai special. Organ în alb cu epoleți, trese și pistoale, minus burtă și ștampilă, care își făcu de lucru cu portofelul și poșeta mea vreme de 10 minute. Nici acum nu știu ce căuta de fapt, cert este că a reușit să-mi recupereze toate monedele și clamele de păr pe care le credeam pierdute. Mi-a cerut apoi să vadă buzunarele pantalonului dorindu-le întinse pe dos ca niște urechi de câine ciobănesc german.
Tocmai când voiam să zic hop! și să mă agăț de buza opusă a gropii, crezând că n-a mai rămas nimic care să-i stârnească curiozitatea îl aud întrebându-mă:
\"Acolo ce estem?\", și-și intinde toate cele zece degete către zona decolteului meu.
În secunda în care am înțeles întrebarea mi s-au încrucișat toate chestiile pereche de pe mine începând cu ochii și terminând cu infracțiunile mamare adăpostite în sutien. Din atitudinea asta îmbârligată a înțeles cred că-s gata să-mi smulg burețeii push-up în văzul Europei pentru a-i administra un masaj facial drept pentru care s-a retras pe teritoriul său național.

La austrieci, o vămeșoaică... mamă-mamă! De-aș fi fost bărbat mi-ar fi plăcut să fiu o scamă pe fustița ei, vorba poetului! Elegantă atât fizic cît și tehnologic m-a diagnosticat cu laptop-ul în mai puțin de două minute.

Þară de destinație, Italia, n-a opus nici un fel de rezistență astfel încât am putut să-mi îmbrățișez \"scopul final\" care mă aștepta zâmbăreț și optimist pe peronul venețian.
Vlăguită și vămuită mi-a făcut bine să mă pierd în marea aceea de oameni, într-o altă lume, într-un alt început...