Șoapte…

...Eu sunt de parere ca cele mai frumoase marturisiri ale dragostei se spun in soapta. Versurile tale sunt atat de sentimentale, imi dau impresia unui dialog imaginar... Le aud soptite...
Doar tu si iubirea ta!
\"Pelerin al inimii\" tale.
E atat de adevarat ce spui... \"clipele frumoase sunt nemuritoare\".
E un motto care s-ar potrivi fiecaruia dintre noi.
\"Clipele frumoase sunt nemuritoare\", raman in amintirea noastra, singurul univers din care nu ne poate izgoni nimeni.
Poti sa-mi soptesti orice, te ascult de fiecare data. :)
Madim

Salutari, Maria!
Din pacate eu nu pot fi de acord cu Madim, poezia ta de azi mi se pare cam \'trasa de par\', intr-adevar, o fi din suflet, nu zic, dar forma lasa mult de dorit.
As incepe cu acel semn de exclamatie(exclamare) aflat dupa \"dar n-am putut\", nu mi se pare adecvata prezenta lui acolo, dupa cum curge textul in acel moment (da, in prima strofa mi se pare o curgere destul de reusita), acel semn nu are ce cauta... apoi trebuie sa imi para rau pentru urmatoarele strofe sau versuri care suna curat eminescian:
\"-Hai, vino...
-Nu. ramai...\"
...teiul
\"Sa vin, sa mai raman?\"
- acestea sunt motive eminesciene clare, prea des folosite si parca prea uzate...\'parerea mea\', cum se zice mai nou... oricum, poezia nu mi se pare lucrata indeajuns. Apreciez prima parte sau prima strofa.
La re-citire!
D.D.

Ai vazut - ai vazut? Ai vazut, Maria, ai revenit! Ma bucur, dar tot te simt trista. Mie imi place tare mult textul tau, nu stiu ce spune DD acolo. Stii ceva? La Poenari, am plantat asta toamna, patru mesteceni si doi tei (serios iti spun). Pai, mestecenii sunt patru si asta inseamna ca au invins teii, deci \'Hai vino\'.
Sorin

Madim,
Mă bucură trcerea ta pe la textul meu, eu vorbesc doar în șoapte...

Sunt frumoase soaptele tale. Acum ceva timp in urma eram suparat pe versul alb. A inceput sa-mi treaca supararea citind ce ai scris. E aici o sensibilitate, carne de sentiment, fara piele, crusta sau coaja, asa cum se obisnuieste, in alte locuri, deghizant, incat m-am speriat, prima data, mi-a fost frica sa ating versurile si, mai ales, sa le comentez, pentru a nu strica ceva. Si chiar nici nu mai comentez, n-are rost sa-ti spun eu ce si cum gandesti si \"te asameni\".
Ma limitez la bucuria si sentimentul citirii.

Dragă Daniel,

As incepe cu acel semn de exclamatie(exclamare) aflat dupa \"dar n-am putut\", nu mi se pare adecvata prezenta lui acolo, …poate ai dreptate, eu am dorit să pun nu unul ci trei semne și știi de ce, pentru că era o stare neașteptată, și vreau să mai știi că în momentul când am scris l-am uitat pe Eminescu , în mintea mea era doar …și promit că voi mai lucra dar nu acum - nu mai pot interveni cu nimic . Te mai aștept cu mult drag!

Maria, draga mea, se pare ca lumea \'ma ia la goana\', intentia mea a fost de critica constructiva, la orice scriere exista pareri pro si contra, daca te-am jignit, ma iarta.
Fiecare are identitatea sa, domnule Bratu, dar poate si unele texte de-ale matale se \"asamana\" cu ale vreunui poet, unde ar fi problema?
Iar domnul Sorin chiar nu stie ce spun? Hai sa fim seriosi!
Inca o data iertare Mariei si daca te-am jignit cumva plec capul si nu mai zic nimic...sper sa iti treaca.
D.D.

Draga Sache,
Nu apreciez faptul ca ma citesti, chiar ma lasa rece chestia asta. Nu te mai chinui sa te bagi in seama, pentru ca ochii mei nu te pot vedea. Mergi matale, uite in directia aia, ia si cercul, si plimba-te. Poate ai treaba, dragul meu Sache, si eu te retin. Drum bun.

Sorine, îți voi răspunde invitației, mai ales că atunci când am folosit teiul m-am gândit ce plăcut e să stai și să te ningă cu șoapte floarea de tei și să auzi chemarea mestecenilor îmbrăcați în albul miresei. Acum e o tristețe plăcută și tu m-ai perceput așa cum sunt eu. Și nu uita că Sache îmi este la fel de drag !

Daniele,oare nu ai citit răspunsul meu? Nu ai greșit cu nimic , poate e o influență , nu uita că am scris un articol referitor la Eminescu, dar sincer tu ești cel care m-ai adus în realitatea eminesciană , adică m-ai trezit și mi-ai adus bucurie , nu pleca capul fiindcă nu ai pentru ce… eu consider ca aici este un atelier de lucru și nimic nu trebuie să ne supere.

Daniel Fior si strigat soptit, știu că ești un fricos dar ai folosit niște expresii tulburătoare carne de sentiment, fara piele, crusta sau coaja,… îți mulțumesc!

P.S. Eu am un principiu , când fac lectura unui text , niciodată nu citesc comentariile decât după, nu știu dacă e bine sau nu dar în felul acesta nu mă las influențată de spusele celorlalți.

un text frumos si cald, ca sufletul tau, cel putin asa mi s-a parut...

Dupa cum ti-am marturisist si in urma cu cateva saptamani, dupa ce ti-am citit pentru prima oara randurile, aceasta poezia e plina de sensibilitate si trairi. Iar titlul pe care l-ai ales spune totul.
Trei soapte mi-au mangaiat auzul, recitindu-ti versurile. Stii, in momentul in care citesc o poezie sau un text mintea mea se transforma intr-o pensula, iar cuvintele, ce imi hranesc ochii, devin culori. Imaginatia si modul in care “dezbracam” cuvintele joaca un rol foarte important in refacerea scenei. Iata ce a creat mintea mea: un tablou al iubirii in care nu pot poposi decat doua suflete. Se pare ca fiinta ta, referitor la aceasta poezie, e imbratisata de doua iubiri: cea a mesteacanului si respectiv a teiului. Deci, esti nevoita sa alegi. Teiul l-am vazut ca pe trecutul tau, iar mesteacanul ca pe viitorul tau.
In prima strofa avem vocea mesteacanului, care iti marturiseste ca in ciuda incercarilor sale de a te uita nu a reusit:
“Iubirea, visează naivă la clipe
Ce din păcate sunt botezate trecătoare.
Sentimentele, cameleon înșelător,
Ca frunzele toamnei vor apune.
Așa-mi spuneai când te țineam în palma gândului
Încercând să mă lepăd de tine.”
Dar n-am putut!”
De ce semnul exclamarii? Pentru ca e o stare de bucurie, el e fericit ca nu a reusit sa te scoata din mintea sa, si in acelasi timp de neasteptare, uimire (dupa cum ai si afirmat) à credea ca timpul incet, incet va sterge orice urma a sentimentelor sale pentru tine.
“Privirile tale…
Pământu-mi sfânt în cântece de dor sărută.
-Hai vino...”, prin aceste versuri el ti se daruieste in totalitate. Dar sufletul sau nu e pe deplin scaldat in lumina. Datorita faptului ca nu a fost in stare sa isi accepte sentimentele de la bun inceput, el se teme de un eventual refuz din partea ta: “Șoptește mesteacanul unduindu-și durerile.” (aici e vocea ta interioara, e ca un povestitor pentru noi. Ne face sa aflam prin ce stari trec personajele).
”-Nu, rămâi...” à raspunsul teiului, care incearca sa te tine langa el.
“Răspunde teiul înflorind a primăvară” à iti daruieste ceea ce stie ca-ti place. Din suflet sau nu… nu stiu. Dar totul e ca sa nu te piarda.
“Să vin, să mai rămân?” à vorbesti cu tine insati. Nu esti sigura de calea pe care ar trebui sa o urmezi. Dar intr-un final eu-l din tine iti striga: “-Rămâi, dar vino!” (ramai à nu trebuie sa-ti uiti trecutul, sa-ti stergi amintirile; vino à viitorul tau e alaturi de cel pe care il iubesti cu adevarat, langa mestecan).
Finalul eu l-as schimba putin si anume, astfel:
“Si am venit, pelerin al inimii mele!” à glasul tau, care pentru prima oara in aceasta poezie nu mai e interior. Adica este auzit si de mesteacan si tei. Reprezinta decizia pe care ai luat-o si anume de a-ti petrece restul vietii alaturi de mesteacan pe care il consideri pelerinul inimii tale.
Nu ma prea pricep la comentarii, dar m-as bucura daca am fost in acelasi gand.
Si sa nu uit: daca un poet a folosit anumite expresii sau cuvinte mai des in poeziile sale, asta nu inseamna ca, tu, folosindu-le la randu-ti nu ai facut decat sa-l copii sau ai vrut sa exprimi acelasi lucru. Un cuvant poate avea atatea intelesuri.
Ar mai fi ceva de spus, dar cred ca e timpul sa ma opresc.
Te sarut pe suflet.