Ileana Popescu Bâldea

Poezia este sunetul ciobit de degetele tale când îmi citești aerul în Braille Falanga uitată pe dreapta hărții împărțită egal între azi și ieri Partea lumii crescută pe-o ureche cu cercei

Ironia aparține inteligenței, noroiul asociat cuvântului…. Doamne, câte răni poate să ascundă! Dobândite, evident, căci nu-mi imaginez o rană să se transmită genetic. Când acestea se închid, lasă

Este ora 5 p.m. Gerul crapă pietrele calde, încă, pietrele din inimi. Nu știu cum au stat atât fără să plece din atrii. Nu erau obișnuite. Aveau o compoziție care ne făceau să credem că suntem

Să nu plângi după mine, toamnă! Vei fi aceeași peste-un an, Cu frunze -ntoarse de cuvinte, Umblând hai- hui prin calendar, Poate-o să-ți plouă printre doruri Păstrate-n geamantane

Alerga cu mâinile în buzunar. Era înalt, atingea, cu fruntea, cerul. Se lipea de case, copaci, străzi, piele și gânduri. Uneori poposea pe câte-o bancă, își număra degetele, privea linia din palmă.

E ceasul primei nopți din iarnă. Mi-am desprins greu ultimele frunze. Ascult Winter emotions și mă simt, așa, ca linia dintre vieți. Întunericul parcă e compus din pietre albastre iar geamul pe

aveai fustă lungă bluză ca lumina păr blond ondulat adunat într-o parte recitai un colaj din nichita eu te acompaniam la vioară cu hungarian dance de brahms emoția ți-a sărit strofa a patra - am

Este ora unu noaptea. Peste câteva clipe (glumesc) răsare soarele. În ultima vreme nu am scris. M-am ocupat mult de corectarea cărților care au apărut. Mi-am zis că un respiro este necesar. Dar, nu

aseară s-a agățat de șiret un vierme din zdrențe i-am zâmbit complezent deși mi-am zis în gând că nu-l plac păros încrezut diletant peltic și libidinos își ridica extremitatea cefalică spre

… rătăciții din vară. Se prind de gândul în formă de brad. A ieșit prin piele… nu știu de unde atât de verde? Eu, mai puțin cu o amăgire, mă fac mică și mă așez cu fața spre stea. Steaua din vârf.

Tot astfel cum le recomandăm altora să-și arunce prejudecățile care funcționează în conștiința lor. prejudecăți despre familie, iubire, copii, despre cum se conduce un stat, un minister, o asociație,

cât aș vrea să fiu om obișnuit un gând oarecare sau o maimuță ce refuză să coboare din ultimul copac să bâigui în limba mea fără puncte ca un infinit simplu și absolut al lui dumnezeu să