Și totuși...omul!

Uneori... se crede unic( prin prestație și devotament) și nemuritor( prin rezultate) Alteori... il fac să creadă că este copia fidelă a unui individ reprezentativ pentru un sistem bolnav, surd și orb. Uneori... se crede veșnic când , de fapt, este mai efemer decât dragostea sau ura, invidia sau admirația, neputința sau măreția, mai trecător decât un gest banal de furie care îi poate curma viața . Alteori... îl fac să creadă că este un diletant perfect, răvășit doar de resentimente, deși el vrea să uite că-mbătrânește aceeași( invariabilă) ființă, la indigo cu natura umană, și-ncearcă să se ridice deasupra sieși Uneori... meditează asupra sa și descoperă, cu amărăciune, că există doar sub un alter ego egal, clonat și el de derapajul sistem-timp. Altfel spus, de orice fel și de oriunde, comun, banal, la fel, schilodit de necunoscutul din el sau decimat de propriul eu , batjocorit și umilit, uimit când este salutat și fericit când este blamat, omul devine…ceea ce vrea fiecare dintre noi ! Și totuși…dacă, uneori, greșește sau, alteori, din dorința de a-și purta sufletul drept, rănește orgolii, înregimentează trufii și deranjează interese ( pentru că înțelege realitatea sau adevărul, altfel) își înclină capul ! Dar asta…doar dacă este judecat de oameni competenți , egali sau superiori ! Ileana Popescu Bâldea