Poezia... cârtiță și cărare

Poezia este sunetul ciobit de degetele tale când îmi citești aerul în Braille Falanga uitată pe dreapta hărții împărțită egal între azi și ieri Partea lumii crescută pe-o ureche cu cercei grațioși din iarbă de piatră Ochiul mic jumătate verde jumătate pătrat prin care lacrima nu are voie să treacă Visul înghesuit într-o priză stupidă montată de un diletant în pereți afumați Iluzia care plutește la marginea ploii cu brațe multe de îndrăgostită Scorpia care-mi decojește epiderma până în măduva cuvintelor și-mi întoarce sufletul spre os Tâmpla mea pe gândul tău Talpa despletită în rădăcini de cactus adâncite într-un nisip veșnic mișcător Fruntea sprijinită de cola light cu zero calorii pe amintire Nervul ulnar strivit de cotul stâng pe o masă neagră din frunze de arțar Maus-ul albastru cu baterie reîncărcată Alienarea și plânsul vesel al unui nebun legat de-un cearceaf Papucul strada 85 Soarele căzut în tomberonul aglomerat cu palma rece uitată afară Întunericul din lumina alăturată fardată în promisiunea galantă a unei zile Golul și minciuna parfumată a unui Don Juan reîncarnat în virgulă Fumul rotocol de iris fixat bolnav pe naivitatea fără asigurare malpraxis Buzunarul doldora cu monede basm-viață în seara din litere care-ți spune ce vrei Un site o pagină de Facebook un „Goagle” consumate-n tăceri martini sau nes într-o dependență ce uită de timpul care trece în spatele draperiilor verzi Poezia este cenușăreasa mea iar eu sclava ei într-o malformație criptată genetic; uneori libelula cu glezne subțiri ce dansează rock tandră pe fantoma din avion sau pe carotidele lumii Poezia este tot ceea ce am când nu am scris pe piele de Dumnezeu efilat și cu cerneală simpatică București - 5 Martie 2016