aifon pentru singurătate

cum treci așa… goală printre pașii lui cu vârfuri acoperite de urme desenezi în nisip cărări pentru gând decojești tavanul de sunete lumina o dezlipește de pereți te dezbraci de piele și-o împrumuți aerului ce-o închide cu pene pe umeri și-ți arunci inima sub bocancul murdar să nu mai respiri prin șireturi înguste ieri poantele le-ai dat unei păsări ce dansează în cioc și-o aripă cu nocturna lui chopin și-și urcă lumina pe oasele tale din trepte ciobite de fluturi mâine într-o lume fără pereți și cuvinte vei trece așa… goală prin aerul din pielea ta - spânzurat pe ultima creangă București - 2 Martie 2016