Dinspre frunze...cobor

Unde-i frunză, e urmă, unde-i toamnă, e vină, unde-i suflet, e zbor- aripă de cocor. Unde-i dor prigonit fără drept de iubit? Nevrednică toamnă amară, răsună tăcerea de seară și sângele greu dinspre pași- așteptând să răsară ce lași. Poate zbor…poate mor… Dinspre frunze cobor spre tăcut...spre durut; care foșnet bătut de tristeți m-a zbătut? Poate uit…poate dor… Ploi mărunte cobor până-n rost în cuvânt- bate negru un vânt dinspre veci, înspre când. Poate zbor…poate mor… Unde-i frunză e urmă… Cine dorul îl curmă?