Ileana Popescu Bâldea

... din ce am scris aici, domnule Razvan Rachieriu! Este o ironie amara. Regret ca ati inteles altfel! Multumesc frumos!

... lumină, să scrie!

... nu ne mai poate vindeca nimeni! Mulțumesc frumos pentru steluță și apreciere! Onorată, domnule Teodor Dume!

... cel mai frumos cu putință - oricând, oriunde. iar copilăria este locul acela în care ne întoarcem întotdeauna... când cubul nostru rubic este blocat.
Mulțumesc frumos pentru apreciere și gând, domnule Teodor Dume!

... acolo unde-i este și sufletul - în cuvânt și vârful degetelor. Și eu îmi voi aminti, mereu, cu emoție, seara aceea. Mulțumesc frumos, Irina!

Există mitomani și oameni care uită. Și există oameni care nu-și pot imagina asta. Și când descoperă realul, derutați dar sperând în minuni, dau tot sau aproape tot din ei, în speranța că pot schimba răul din mincinoși și uituci. Și cu tot ceea ce dau, îmbracă frumos chipul slut genetic, sau doar așa li se pare. E ca și cum le-ar confecționa o mască. E un fel de sacrificiu, cumva inconștient. Un fel naivitate de gândire. Căci cei ce fac asta uită de ei. Și vor ajunge un punct rostogolit de vârful celui strâmb ancestral.
Mulțumesc frumos!

Da, uneori viața ne ridică dincolo de orice experiență! Important este, cred eu, să nu ne sperie și nici să nu ne alieneze această... joacă de-a infinitul pe care un principiu exterior încearcă să-l pună în ecuație, ecuația vieții! Aici este, de fapt, un ecou. Acesta dă senzația de "apropiere".

... o înaripată nătângă m-a inspirat. uneori sunt creative - zborul lor este format din planuri scurte, ciudat de fotografice. ca și cum ar experimenta ceva. le urmăresc, adeseori.
Îmi plac metaforele ermetice când citesc poezia altora. Cât despre metaforele mele... nu, nu-mi propun asta. așa ies
Mulțumesc frumos pentru gând, domnule Nicolae Diaconescu!

Fiecare cărămidă, o rană! O copertă din cicatrici. Și-n spatele ei, cuvintele care tulbură. Drum senin, acestui nou volum!
Cu prețuire,

...moartea vine. o respingi prin luptă.apoi o accepți într-o manieră cumva SF. îi dai sufletul tău și-o faci pământeană. iar sufletul ei de... mort intră în trupul tău. și devii, pe pământ, om mort, dar viu doar prin faptul că în jur sunt oameni vii.
Contează mult pe cine AVEM în jurul nostru! Altfel, totul devine... un tunel îngust
Mulțumesc pentru felul în care ați interpretat!

... pe care, evident, îl respect! Mulțumesc frumos!

... frumos, domnule Răzvan Rachieriu!

... în antiteză, întotdeauna! important este unde ne situăm noi, cât, din fiecare, înțelegem! chiar dacă "dialogul nu duce la nimic dacă planurile de gândire nu coincid", rămâne totuși edificator pentru mersul înainte!
Mulțumesc frumos, domnule Răzvan Rachieriu!

..."Viața este un paradox. Ești terminat dacă o trăiești. Ești terminat și dacă nu o trăiești" - Anonim
Mulțumesc pentru gând!

... poemul dumneavoastră. mi-a plăcut mult, dar este foarte departe de ceea ce transmite starea mea. am spus întotdeauna că arta începe acolo unde gândul și mijloacele creatorului(autorului) se sfârșesc. ochiul, urechea și simțul artistic al lui, al ei, al lor(ca interpreți) modifică în sensul desăvârșirii. aceasta este menirea artei! pentru asta am spus... "cuvântul meu este format din gratii"
Mulțumesc frumos pentru modul în care v-ați aplecat asupra stării mele!
Cu stimă,
Ileana

La mulți ani, creangă de pe lună, poezie sau silabă, poeți, mânuitori ai cuvântului, oază de frumos! La mulți ani, vouă, tuturor! Și mulțumiri celor care se străduiesc ca acest loc să existe! Cu prețuire!

... interpretarea dumneavoastră!Suntem, cumva, parcă blestemați să trăim - căutând mereu supape de eliberare. Viața în două planuri, alienare sau medicament? Înclin să cred, tot mai mult, că este prima variantă. Din nefericire! Mulțumesc frumos pentru cuvinte!

... ca și cum s-ar fi născut după tristețea noastră. iar altele ne determină starea. dar, indiferent când sau cum vin, ele țes în jur o pânză de păianjen din care, uneori, vrem să ieșim și orice efort devine utopic iar, alteori, dorim să rămânem - dar cineva din afara noastră rupe pânza. un punct în care stăm sau plecăm… două stări independente de noi. care ne relevă neputința. și în acele momente devenim triști, slabi, simpli până la puritate și lăsăm cuvintele să se scrie singure…
Mulțumesc mult!

... apoi am recitit textul. Cumva, el este scris în suflet și sufletul meu este lipit de această pagină! Mulțumesc frumos!

... partea luminoasă este lucidă, înțeleaptă, dotată cu o inteligență supremă?
... doar astfel de calități contracarează suferința - acea entitate extrinsecă individului- ce influențează partea întunecată a acestuia?
Îmi permit să nu am aceeași părere. Suferința este o reacție intrinsecă(organică sau spirituală) generată de stimuli externi sau interni - când organismul este depășit de autoimunitate. Ea poate veni din afara noastră doar dacă percepem prin unde electromagnetice suferința altora. Altfel spus, sentimentele de orice fel sunt ale noastre. Putem percepe sentimentele altora prin unde - dacă înțelegem și putem traduce asta grație unor calități superioare. Deci... suferința poate ataca partea întunecată, care nu se poate apăra, a organismului si nu influențează partea luminoasă a acestuia. Ea este un catalizator intern într-o reacție chimică cu un deficit de elemente și nu poate acționa acolo unde participanții în reacție sunt în cantitate optimă. Doar astfel se poate explica și suferința spirituală. Căci spiritul, până la urmă este tot chimie. Putem vorbi ani despre asta. Deocamdată, o părere scurtă! Mulțumesc!