sens unic sau dor de normalitate

de astăzi voi scrie sper despre floricele fluturi și pescăruși voi înghesui președintele în valva aortică – o zonă importantă din inimă – deși nu-l agreez seamănă atât de mult cu un om care nici să-mi zâmbească frumos în română nu știe iar guvernul îl voi răspândi prin alveole – poate aerul meu îl va ajuta în decizii - parlamentul îl voi face brățări la glezne - câte una pentru fiecare cameră – departe de urechi… să nu-l aud și strada de peste tot o voi pune în buzunarul de la piept - nu-i cunosc pe oamenii aceia cu un zel excesiv și dreptate aproximativa dar sunt frații copiii părinții sau bunicii mei cum să nu le dau căldura inimii mă voi dezbrăca de toate emoțiile neliniștile utopiile și voi fi alături de lumina lor cu credința că înțelepciunea și gândul meu bun le va fi călăuză pentru degetele împreunate voi lua în mine tot ce ține de țara asta țărână granițe săraci munți ape bogați intenții inteligenți și semidocți dar cătușele libertății civilizației adevărului nu nu am unde să le pun - doar să le înghesui într-un organ și apoi să-l donez cerului chiar dacă voi trăi mai puțin sau deloc începând de mâine dar câtă vreme pot să strig ce simt ce mai contează… aș fi vrut să spun dragii mei țara mea pământul meu însă nu pot greși într-atât chiar de la ÎNCEPUT… București - 6 Februarie 2017