Poezie
nu țipați dacă fumează
de ziua poeziei
1 min lectură·
Mediu
chiar dacă iarna pare să stea peste program
poezia este suma acestor trupuri
așezate picior peste picior
ce-și contemplă sufletul dezgolit
externat din piele
cu degetele îmbrăcate pe dos
lipește cuvinte cu insomnii de zi
și spune că suntem doar imagini într-un telefon
când îi uităm cheile
în harta din palmă
uneori se îmbracă în mare
sau cioară care bea apă din lună
alteori ia forma unui chip
care alunecă prin clepsidră
și des
seamănă cu oaia din gând
încăpățânarea ei este o virtute
când relația noastră cu soarele
o trimite în living
și ne întoarcem în noi ca un câine
reîncarnat dintr-un om dezbrăcat
se întâmplă este ocupată își face planuri
își întinde părul trece subtil și uman
dar își lipește gleznele
întotdeauna
pe hârtia din noi
ne-am obișnuit să-i spunem poezie
chiar și atunci când pierdem degetele
care o scriu…
21 Martie 2017
025.314
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 145
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 30
- Actualizat
Cum sa citezi
Ileana Popescu Bâldea. “nu țipați dacă fumează.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ileana-popescu-baldea/poezie/14104747/nu-tipati-daca-fumeazaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
IB... o înaripată nătângă m-a inspirat. uneori sunt creative - zborul lor este format din planuri scurte, ciudat de fotografice. ca și cum ar experimenta ceva. le urmăresc, adeseori.
Îmi plac metaforele ermetice când citesc poezia altora. Cât despre metaforele mele... nu, nu-mi propun asta. așa ies
Mulțumesc frumos pentru gând, domnule Nicolae Diaconescu!
Îmi plac metaforele ermetice când citesc poezia altora. Cât despre metaforele mele... nu, nu-mi propun asta. așa ies
Mulțumesc frumos pentru gând, domnule Nicolae Diaconescu!
0
"sau cioară care bea apă din lună"
Recent, la miezul nopții, o cioară ca și mine n-avea somn! Era senin și clar de lună, cioara croncănea într-un tei uscat și eu mă întrebam ce-a apucat-o la miezul nopții de face atâta gălăgie. Biata înaripată îi era sete! A pornit într-un zbor razant deasupra lacului unde se oglindea luna. Cum nu avea prea multă minte, pescuia luna din lac înghițind apa pe nerăsuflate! Așadar, luna pe cer, luna din lac și cioara în picaj pescuind-o. Frumoasă imagine, excelentă metaforă, felicitări!