Poezie
de ce nu sunt sunt...
lui Nichita
1 min lectură·
Mediu
merg pe un mal înnodat în copaci
copaci mă ating dragilor de gândul vostru
vă întind aerul și nu-i simțiți boarea
boarea întoarceți irisul după guguștiuci
îmi pun pe bombeu o frunză
frunză rătăcită de vântul dinspre urechi
o ridicați de fiecare dată și ziceți că-i relicvă
relicvă din anotimpul îngerilor uitați sub ploi
vă-îmbrățișez și vă adun cu o eșarfă
eșarfa are iz de cuvinte ruginite pe margini
vă sărut obrajii cu dorul meu meu
fluierați ca după o fantomă
… omă rătăcită prin surâsul vostru
pun băncile picior peste picior
le ocoliți cu tălpi de pescăruși
ruși și vă așezați tâmplele între gândurile mele
ostenite de atâtea degete degete pierdute
pe cărări pe…
… merg cercul strânge strânge cu alte nopți
alerg alerg pe unghii cu ziua din voi
cobor mă înalț cânt cânt pe litere ciopârțite
scăpate de urmele poeziei din voi noi
viață și moarte răsărite murite
la aceeași dată…
31 Martie 2017
023.253
0
RR