peretele subțire al libertății

imaginea genelor puse pe zăpadă
încât am mai citit-o o dată așa:

pentru că niciodată când am nevoie
nu ești
îmi așez genele pe zăpadă
și ochii o rup la fugă în salturi
le privesc urmele paralele
și mă-ntreb de-or ajunge la tine
împrăștiind întunericul
din oameni
din mine...
de frica răspunsului m-ațin după gtatii
și tremur

viscolul pe umăr capul și-l pleacă
și mă privește așa
fără gânduri...

o zi plăcută. Ioan.

... poemul dumneavoastră. mi-a plăcut mult, dar este foarte departe de ceea ce transmite starea mea. am spus întotdeauna că arta începe acolo unde gândul și mijloacele creatorului(autorului) se sfârșesc. ochiul, urechea și simțul artistic al lui, al ei, al lor(ca interpreți) modifică în sensul desăvârșirii. aceasta este menirea artei! pentru asta am spus... "cuvântul meu este format din gratii"
Mulțumesc frumos pentru modul în care v-ați aplecat asupra stării mele!
Cu stimă,
Ileana