iarina copuzaru

Dosa, te-am zărit la timp și m-a bucurat empatia pe care-am simțit-o la tine. Succes și ție și sper să ne mai intersectăm.

Alice, nu femeia de oțel, ci mai degrabă un om de zăpadă. De-aceea sunt frumoase unele înțelesuri – prin visul lor confuz, ci nu prin evidențele care se spulberă mai ușor.


Tamara, cuvintele tale frumoase și, de asemenea, încurajarea prin steluță înseamnă mult pentru mine. Eu, deocamdată, știu cel mai bine să fac cadouri muzicale. Astfel: http://www.youtube.com/watch?v=iSLIzdVNCFw
I-am mai dat o adresă domnului Aurel Sibiceanu, însă am înlocuit-o cu aceasta de mai sus.
Îți mulțumesc și audiție plăcută.

Alex, ai exprimat frumos moartea ca un cearșaf spre singurătate. Mulțumesc pentru cuvintele așternute - ca un dar pentru a mă încuraja.

Șerban, crede-mă, sunt poeta care ți se adresează cel mai puțin.

Dosa, am citit off topicul tău. Felul în care ai înțeles și-ai exprimat această receptare nu poate decît să mă bucure. Te mai aștept.

Doamna Angela, în același timp scriam comentariul pentru \"Strâng palmelor căuș de rouă\". Spiritul dumneavoastră liric pătrunde în respirația versurilor, \"are chef să răstoarne totul,/ Să se elibereze ca o furie/ În templul absolut al poeziei\". Cartea dumneavoastră, \"Dolor\", mi-a devenit călăuză, cuvintele ei regăsindu-se într-un destin permanent al poeziei. Vă mulțumesc.

Refugiul lumii devine conturul ochiului scriitoarei, acela care privește senin spre aspectul îngrijit al înăuntrului. Căușul de rouă este o construire cultivată a tainelor sacre spre care poaeta pătrunde, ocrotind frumusețile salvatoare ale ființei. Este un sprijin liric pentru a ne gîndi la relația dintre elementele interioare și cele ale lumii, decupate dintr-o înaltă exprimare poeticească.

Nicolae, meritai să te fi ignorat, însă problema pe care o ridici - dacă poți muri mai mult sau mai puțin-, recunosc, m-a distrat. Astfel că nu m-am putut abține:


Nicolae, tu nu te mulțumești cu jumătăți de măsură

Unii, doar pe jumătate,
Alții, însă, niciodată,
Dar tu mori în poezie,
Nicolae, dintr-odată.




Domnule Aurel Sibiceanu, pentru bucuria pe care mi-ați făcut-o, am un cadou muzical pentru dumneavoastră: http://www.youtube.com/watch?v=aCHS9MhNqhs&feature=channel
Sper să vă placă.

Frumos text, frumoși oameni. Felicitări, Dana, La Mulți Ani, Emilian.
(Nu mai analizez versurile, nu mai spun ce mi-a plăcut cel mai mult, fiindcă poezia are valoare și frumusețe ca întreg).

Domnule Vasile Munteanu, vă mulțumesc pentru recomandare.

Domnule Călin Sămărghițan, mi-a făcut o mare plăcere să citesc comentariul. Știți foarte frumos și constructiv să descifrați înțelesurile poeziei, continuîndu-le, prin aceste dezlegări și comparații, cu alte poezii ale spiritului dumneavoastră scriitoricesc - ce vă stăpînește și vă înfrumusețează. Vă mulțumesc penru cuvintele care și pe mine mă îmbogățesc.

Ada, zărită în off topic, mă bucur că ai fost empatică.

Rareș, ai dreptate. Nu puțin înseamnă puținătatea aceasta pentru oameni. Frumos ai spus. Te mai aștept.

Xing, eu știu că ești o clonă. Și mai știu că astfel de oameni – care-și caută neîncetat identități – nu trezesc încrederea nimănui în ei. Prin urmare, nici în cuvintele lor. Ar trebui să unești ce e separat, ci nu să dezbini ce e întreg. Dar așa se pierd unele ființe – în loc să creeze, distrug acel tot care are capacitatea de-a ne face mai frumoși.

Claudiu, cuvintele tale nu mă lasă indiferentă, fiindcă mie îmi place cum scrii poezie și m-aș fi bucurat să găsești în \"spatele fotografiei\" mai multe imagini pe care să le consideri bune. Astfel că, recunosc, m-am întristat puțin. Dar, pînă la urmă, tu mi-ai spus toate aceste lucruri deoarece vrei ca eu să scriu mai bine, nu mai prost.
Așa că să lăsăm deoparte supărările. „Ascultătorilor” poeziei le dedic următoarea melodie: http://www.youtube.com/watch?v=m-7ICBJqG1o

Ați intuit: poezia a ieșit din sternul muzicii. Șevaletul de sunete a creat-o, într-adevăr. Mă bucur că v-a plăcut și poate cutia de rezonanță, pe dinafară portocalie, pe dinăuntru poezie, o să vă ia de mînă într-o zi - să-i dați glas (asta fiindcă am citit că aveți o chitară).
Mulțumesc pentru cuvinte.

Mie îmi plac poemele și, deopotrivă, cadrul în care sunt recitate. Felicitări. În timp ce ascultam, îmi imaginam un fundal chitaristic -poate Lee Ritenour cu \"Mizrab\".

Refrenele muzicale (cum frumos a spus doamna Angela) m-au atra și pe mine și, deopotrivă, minele de sare (fiindcă acum am terminat un poem în care sufletul e acoperit de sare; se poate să fie o întîmplare în mijlocul căreia gîndurile oamenilor călătoresc împreună). Rostogolirea mistică a bulgărilor înspre înăuntru apare ca un limbaj intraductibil (sau inovator) al acestei alte călătorii. Deosebit poem.

Felicitări și, după datul acesta (de-a scrie \"Dictatura auctorială. Eseu despre proza experimentală a lui Mircea Nedelciu\"), vă doresc în continuare succese nebănuite!

„ani multiscânteietori
sângele susurând melodii universului
fermecat de tăceri și cuvinte”
La Mulți Ani îi spun unei poete - ale cărei scrieri înseamnă mult pentru mine - pe care o ascult vorbindu-mi din inima cuvintelor, acolo unde puțini pătrund pentru a se regăsi pe sine, călăuzindu-i apoi pe alții.
Urmez îndemnul purtat de semnele trăirii sensibile, creatoare, fiind de acum înainte la fel de atentă „la ce mai urmează…”

LIM, versul \"fiecare om are pasărea sa ce-i șopește de sus triangulația locului\" oferă întregului poem acele rădăcini și inimi geometrice de care e nevoie de fiecare dată cînd ne apropiem de om sau de text. Tocmai de aceea cred că scrierea poate fi privită și ca o structură de poeme, fiecare vers susținînd conotații și idei pentru nașterea altor universuri lirice. Mai exact, este ca o piesă e jazz unde fiecare instrument susține partea lui și, în același timp, povestește întreg registrul orchestral. Unitar și complex, prin preschimbarea lucrurilor și a trăirilor, \"Orașul Sao\" e un poem bine conturat, frumos.

Mie îmi place dialogul poeticesc de aici; e senzația că prin Celălalt pui în balanță mersul, sensurile, căutarea. E o poezie de jazz, cum prefer s-o numesc - unde spațiile/versurile se locuiesc între ele.

Sensul trăirilor, apoi al metaforelor – toate sunt transpuse frumos și întreg. Poeta adîncește primordialul – dincolo de întoarcerea la cuvînt, ne arată începutul cuvîntului femeie în litera a. de la arcă. mereu. Mi-a plăcut.

Foarte bine ai surprins disoluția (complicatului, schimbărilor, fricii) în universul concret al zilei celei mai lungi. Visul capătă însușiri lucide prin rezonanța și forța versurilor „am visat că l-au tuns pe dumnezeu și l-au băgat la chimio
se ținea tare
nu a scăpat o lacrimă”. În rest, am rezonat cu întreg poemul. Sau el rezonează semnificativ.

Mi-am amintit și eu suflarea Sulinei – ca „răcoarea asta pe care o simți în spate în ceafă”. Îmi place poemul, e puternic și sonor, de parcă s-ar auzi o piesă a lui Joe Zawinul, cu efectele unice de voci folosite pentru a nostalgiza și echilibra compoziția. Bravo.

Îți răspund tîrziu, fiindcă văzut-am acum offtopicul. Te rog să-mi scrii pe e-mail sau pe messenger (e aceeași adresă), pentru a-mi detalia propunerea de colaborare.
Mă bucur că ți-a plăcut piesa. Aștept.

Pînă la urmă am făcut rost de jurnal. Însă e bine să știu că departele acesta nu îndepărtează oamenii/scriitorii și putem să ne dăruim unii altora încredere, vers și speranță.

mulțumesc din suflet pentru veste; o întîmplare potrivnică m-a făcut să aflu abia acum. Din nou, ca și în poezie, simt protecția dumneavoastră și îmi place să știu că ați avut o influență (prin încurajări și aprecieri) în acest succes literar (cum frumos îl numiți) de care mă bucur nespus. Încă o dată vă mulțumesc.

Îmi place poemul; nu dau citate, fiindcă mai mult l-am „ascultat” – de data aceasta ca pe un blues (mă refer la muzica negrilor), unde realitate și simplitatea se recunosc în interiorul nostru dramatic. Mai trec.