unde își dau elefanții ultima suflare

ați făcut treabă foarte bună aici, părerea mea

sunteți dincolo de biografismul mizerabilist al vremurilor noastre seci(ca să nu spun cretine)
imagini puternice, bine susținute, nostalgismul sublimat cât trebuie, titlul inspirat

cred că e un text bogat și expresiv, nu mi-am pierdut timpul citindu-l


salve

dana banu, emilian e de vina, mie imi place textul lui cu nea petrica. la nebunie.

Mi-am amintit și eu suflarea Sulinei – ca „răcoarea asta pe care o simți în spate în ceafă”. Îmi place poemul, e puternic și sonor, de parcă s-ar auzi o piesă a lui Joe Zawinul, cu efectele unice de voci folosite pentru a nostalgiza și echilibra compoziția. Bravo.

=
Am citit pe nerasuflate poezia ta, pentru ca ritmul ei intern ma obliga. Am trait-o cu sufletul la gura, cum s-ar spune. Dincolo de imaginile originale m-a impresionat firescul \"povestii\", parca stiam multe dintre lucrurile despre care vorbesti, doar ca le uitasem si aveam nevoie sa mi le aminteasca cineva.
Bravo !

In afara de doua texte(contributia mea), restul ii apartine lui Victor(inclusiv titlul, care de fapt nu-i apartine ci lui leonard cohen). Dincolo de astea, multumim de lectura si salutari speciale danutei(sper sa nu se supere ca ii spunem asa) si ne vedem pe 14 in bucuresti. E ziua lui Victor si a mea. Deci se lasa greu Dana. :)))

Tot uit, dar asa as fi vrut sa sune.
Oldies, but goldies.
Unul din textele mele preferate:
http://agonia.ro/index.php/poetry/206610/_______nicotină,_cofeină_&_co

titlul textului e unul foarte bine ales. m-a dus cu gandul putin la \"si hipopotamii au fiert in bazinul lor\" - carte in care regasesti pe-alocuri aceleasi tipuri de trairi.

Chiar bravo! un jam session bine reusit!

M-au miscat foarte mult strofele cu 27 de ani si cele cu nea petrica!

placut mult!

pup emil!

Un monolog/solilocviu de sorginte optzecită - și sunt nenumărate elementele ce ne îndreptățesc să categorisim astfel, textul - ceva mai îndrăzneț, mai up-gradat (au mai trecut niște ani, nu-i așa?) cu tendințele prozaizării de azi, când \"liricoidismul\" pare a sufoca proza și prozaizarea pare a sufoca liricul. Din nefericire, autorul insistă să etaleze întreaga \"recuzită\" post-optzecistă (\"recuzită\" interzisă \"optzeciștilor\" - nu pe motiv de cenzură, cât pe motiv de decență, dacă tot publicau în S.L.A.S.T, revistă a U.T.C-ului) unde sex-ul, neurolepticele, drogurile, alcoolul, depresia etc. au devenit etichete ale succesului poetic, facil. În fine, deși foarte încâlcit, textul acesta poate fi citit, are o logică interioară (chiar dacă este una de felul un text/zi) întortocheată, dar care reușește să coaguleze, să \"lianteze\" elemente ale poeticului, ce par că au luat-o razna, într-o construcție, nu foarte stabilă (eufemistic, i-am putea spune sprințară) a textului, echilibrul acestuia (al textului) fiind unul precar. Mai citim. Cu urări de sănătate,

Ioan J

Gabisa, multumim si te mai asteptam.

Ioan Jorz
In primul rind textul de fata e un jam, un mix, ia-l cum vrei, intre doi autori, poate de aici senzatia ta de echilibru precar.
Pe de alta parte, inca de cind am vorbit cu Victor despre acest proiect, am convenit sa-l scriem intr-o maniera cum ii zici tu \"optzecista\". Nu ne-am propus sa darimam barierele limbajului, nu ne-am propus un nou tip de discurs, asa cum incearca alti autori promovati pe alte site-uri. In rest eu cred ca e o chestie de gusturi. Poate sa-ti placa sau nu. Pina sa ajung eu poet sau prozator, mai degraba se descopera viata pe Marte. Iar comentariul tau e unul din acele comentarii care, dincolo de citeva referinte fara prea mare legatura nu prea spune nimic, nici prin tonul malitos nici prin argumentatie. Comentariul tau nu face textul nici mai bun nici mai rau decit este. Pe viitor incearca sa eviti etichetele categorice pentru ca nimeni nu s-a nascut poet si nici critic. Cind ai argumente solide, chiar daca e un punct de vedere personal, cind arati ce scirtiie intr-un text, care sint punctele lui slabe, care sint constructiile gresite, nu ma deranjeaza sa-mi fie demontat un text, atita timp cit intentia e de a putea evolua. Altfel, un comentariu care doar suna bine e ca o eticheta pe un produs de import: din continutul etichetei sint omise E-urile.

mie primul text mi se pare mai obositor și repetitiv, am înțeles ce vrea să zică din primele două strofe, poate de aceea.

în rest, cu și ceva mai multă condesare, ar fi fost un vertij încă mai reușit, fără jemanfișism căutat și nostalgie abundentă.

chestiune de gusturi: cel mai mult îmi place penultimul text, NICI NU MAI ȘTIU CUM MIROS IERNILE ÎN SULINA A FUM CRED - pentru că reușește să fie extrem de îndepărtat de autor în același timp vorbind din inima sa.

[și textul al doilea îmi place foarte mult, mai ales versul ăsta în receptor toți sîntem tîmpiți, dar strică tot în versul următor comparația ca în picturi - pentru că nu reușesc sa fac o legătură sau să vizualizez o mutră, ceva. sau, ok, dacă reușesc, cere prea mult și se duce atmosfera. sper să aibă logică ce zic.]

bravo.

Cred ca ai dreptate in ceea ce priveste condensarea. La versul ca \"in picturi\" explicatia ar fi ca am un tablou de-al fratelui meu, care prezinta niste siluete cu gurile cascate, unele a mirare altele a groaza.
Multumim.